„Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.” (Luca 22:40)

     Tu poți să afișezi o expresie fericită pe chipul tău, pentru a-i convinge pe ceilalți că o duci mai bine decât ei, dar înlăuntrul tău tu știi care sunt domeniile în care greșești și ești ispitit cel mai tare. De fapt, dacă ești sincer cu tine însuți, probabil că ții o evidență drastică în mintea ta. Poate ceilalți îți vor aprecia cu 9 sau cu 10 lucrarea sau comportarea ta, dar tu știi că ești corigent! Și când lucrul acesta se întâmplă suficient de des, ajungi în punctul în care începi să te întrebi: „Ce rost mai are să Îi cer iertare lui Dumnezeu? Voi repeta aceleași păcate la nesfârșit și va trebui să merg iarăși la El…” Există însă o soluție. Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită” (vezi Matei 26:41). Cu alte cuvinte, roagă-te înainte să vină ispita și vei fi întărit și vei căpăta putere ca să-i faci față. „Dar chiar m-am rugat!” răspunzi tu. Atunci mărește doza și roagă-te mai mult! Înainte ca Domnul Isus să potolească furtuna de pe Marea Galileei, El a petrecut toată noaptea rugându-Se. Stinge televizorul, oprește computerul, telefonul și orice altă conexiune exterioară – și petrece timp cu Dumnezeu. Oare ce doreau să spună înaintașii noștri când vorbeau despre „rugăciunea continuă”? Un lucru simplu: poți ajunge la un anumit nivel în rugăciune când „știi” că Dumnezeu ți-a dat puterea de care ai nevoie, și că victoria este asigurată. Autorul epistolei către Evrei (4:16) ne îndeamnă: „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” De ce ai nevoie atunci când continui să păcătuiești? De harul lui Dumnezeu (prin care să fii iertat!) – și de ajutorul Său (pentru a învinge ispita!) Așadar, roagă-te înainte să vină ispita, și Dumnezeu te va face învingător!