„Când l-a văzut, i s-a făcut milă de el” (Luca 10:33)

     Multe dicționare definesc mila drept simpatie, compasiune sau grijă – toate acestea fiind reacții emoționale. Însă mila Domnului Isus transcende emoțiile și se transpune în faptă. Mila asemănătoare cu a lui Hristos recunoaște nevoile altora. „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora” (Filipeni 2:3-4). Să observăm expresia „mai presus de el însuși”… să ne uităm la persoanele din viața noastră și să ne spunem: „mai presus de mine însumi.” Dacă ai tendința de a fi egoist, va dura o vreme până îți vei însuși acest concept. Să remarcăm însă și cuvintele: „să se uite… la foloasele altora.” Uneori acești „altora” sunt persoane cu multe greșeli și care nu sunt ușor de iubit. De exemplu, ce spui de cei din închisori? Poate crezi: „Ei bine, au primit ce-au meritat.” Poate – dar tu ai primit mereu ce ai meritat? Sau pur și simplu nu ai fost prins?! Gândește-te la asta! Când vizitezi un bolnav sau pe cineva în închisoare, Domnul Isus a spus că „Mie mi le faceți!” (Matei 25:40). În Luca 23:43, El a arătat milă față de un criminal condamnat la moarte prin crucificare și l-a mântuit. Nu trebuie să alegi față de cine dai dovadă de milă! Biblia spune: „Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic” (Iov 6:14). Maica Tereza s-a rugat: „Permite-mi Doamne, chiar dacă ești ascuns sub masca respingătoare a mâniei, a crimei sau a nebuniei, să Te pot recunoaște și să spun: „Doamne Isuse, Tu care suferi, este așa de plăcut să Te pot sluji!” Încearcă deci astăzi să dai dovadă de milă… slujitoare!