„Nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu” (2 Cronici 20:15)

     Un alt lucru necesar, dacă vrem să câștigăm bătăliile vieții, este să învățăm să ne relaxăm prin credință. Să observăm modul în care a răspuns Dumnezeu la rugăciunea lui Iosafat: „Nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu.” Mulți dintre noi se istovesc încercând să ducă luptele lui Dumnezeu de unii singuri. În entuziasmul de început al vieții noastre de creștini, suntem nerăbdători să câștigăm lumea pentru Hristos și să punem neîntârziat bazele Împărăției Sale prin forțe proprii. Asta pentru că nu înțelegem care sunt implicațiile! Apoi, după ce ne-am străduit din răsputeri, se instalează realitatea. Și vom ajunge în final, să ne târâm înapoi pe coate și pe genunchi, amărâți și descurajați, crezând că L-am dezamăgit pe Dumnezeu. El însă ne liniștește, spunându-ne: „Nu M-ai dezamăgit, întrucât nu te-ai încrezut în Mine.” Adevărul este că nu noi ne încredem în Dumnezeu, El crede în noi! Nu noi Îl ținem pe El de mână, ci El ni le ține într-ale Sale! Și El ne spune să ne odihnim prin credință și să-L lăsăm pe El să lucreze prin noi. Apostolul Pavel a scris: „După cum L-aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El” (Coloseni 2:6). Cu alte cuvinte, adu-ți aminte cum erai la început când ai crezut: aveai o credință curată și clară în lucrarea desăvârșită a lui Hristos… Așadar continuă să trăiești prin acea credință. Tu nu ai devenit creștin, căutând desăvârșirea, prin strădanie și fapte bune. Lucrările lui Dumnezeu nu au nimic de-a face cu asta! Mântuirea este un dar fără plată. Dumnezeu nu are nevoie de noi ca să gestionăm lucrurile la milimetru; El ține totul sub control, și El dorește ca noi să ne odihnim și să-L lăsăm pe El să lucreze prin noi. Concluzie: Biruința în viață este un dar de la Dumnezeu! De aceea (cf. 2 Corinteni 2:14), „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos”.