„Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau” (Psalmul 139:16)

     Iyanla Vanzant, autoare și jurnalistă motivațională americană, spunea: „Tot ceea ce ni se întâmplă este o reflecție a ceea ce credem despre noi. Nu putem atrage spre noi înșine mai mult decât credem că merităm.” Asta înseamnă că felul în care ne vedem pe noi înșine determină relațiile pe care le stabilim. Mulți dintre noi au o stimă de sine scăzută, caz în care îi considerăm pe toți ceilalți ca fiind mai valoroși decât noi și credem că e mai important să le împlinim lor nevoile decât să ni le împlinim pe ale noastre. Ne comparăm cu ceilalți, îi lăsăm pe alții să stabilească cine suntem noi și ajungem să fim dependenți de aprobarea lor ca să ne susțină identitatea. Dar eu cred că este o insultă la adresa lui Dumnezeu să ne uităm la altcineva și să spunem: „Aș vrea să fiu ca el!” Dumnezeu te-a creat după chipul și asemănarea Sa, ca tu să reflectezi un aspect unic al slavei Sale. În calitate de credincioși în Hristos, am primit o identitate nouă de copii ai lui Dumnezeu. Noi nu am fost creați să fim dependenți de aprobarea vreunei persoane. Mai degrabă Dumnezeu ne reface după imaginea Fiului Său, făcându-ne desăvârșiți (vezi 2 Corinteni 3:18). Fiind în El, noi nu trebuie să ne mai temem vreodată să fim ceea ce suntem. Psalmistul a scris (Psalmul 139:16-18): „În cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!” E timpul să dezvoltăm o părere realistă și autentică despre noi înșine, pe baza adevărului că Dumnezeu ne-a creat exact, precis, intrinsec, minunat și unic – o făptură unică pentru care nu există termen de comparație. Dacă încă n-ai făcut-o, începe să te vezi așa – de astăzi!