„El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă” (Psalmul 113:9)

     Imaginează-ți agonia prin care trece un părinte singur, când i se cere prin ordin judecătoresc să-și trimită copilul în vizite prelungite și repetate la celălalt părinte. Da, e un lucru necesar și corect, dar și foarte dureros. O mamă singură și-a descris sentimentele în felul următor: „Am un sentiment incredibil de pierdere. Singurătatea se instalează imediat, mă îngrijorez mereu pentru siguranța lor, și fac față cu greu îndemnului de-a le da telefon, din oră în oră, ca să văd ce fac. Și când mă sună ei ca să-mi spună cât de mult se distrează, mă doare faptul că pot avea o viață și fără mine! Singura mea consolare este faptul că vor veni acasă în curând. Dar sunt bântuită de teama că nu vor mai dori să se întoarcă la mine!” Pentru părinții singuri care se identifică cu această mamă, iată un mod de a trece prin zilele acestea dureroase de așteptare. În loc să vezi această perioadă pe care o petreci singur, ca pe o izolare și o privare, consider-o ca pe o ocazie de a-ți reîncărca bateriile și de a-ți împrospăta sufletul. Petrece timp cu prietenii. Citește Biblia și roagă-te. Întoarce-te la un hobby pe care l-ai dat uitării. Umple-ți zilele cu lucruri pe care ți-ai dorit să le faci și nu ai putut, în mijlocul responsabilității creșterii unui copil, și vei vedea că pruncul tău va avea de câștigat. El se va întoarce la un părinte plin de energie și nu la unul care nu-și mai revine după săptămâni de depresie. Dumnezeu spune: „Harul Meu îţi este de ajuns.” (2 Corinteni 12:9). Așadar, și azi bazează-te pe harul Său!