„Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor…?” (Galateni 1:10)

     Când cauți bunăvoința oamenilor, se întâmplă două lucruri: 1) Îți neglijezi propriile dorințe, pentru a împlini dorințele lor. 2) Vei lua decizii pe baza aprobării lor. În oricare dintre situații, te vei simți ca și cum ai fi preșul lor. Poate că ai devenit o persoană care caută bunăvoința oamenilor, pentru a primi atenția după care tânjeai și pe care nu o primeai altfel. Sau poate nu ai învățat niciodată să ai încredere în tine însuți. Biblia spune: „Frica de oameni este o cursă” (Proverbele 29:25), deoarece provoacă întotdeauna rezultate neașteptate. Nu numai că ceilalți se supără pe tine, dar ajungi să fii dezamăgit de tine însuți, când lucrurile nu se rezolvă. Apostolul Petru s-a luptat cu această tendință de a fi pe placul oamenilor. În noaptea dinaintea răstignirii, când „o slujnică a venit la el, şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus Galileanul!”… s-a lepădat înaintea tuturor, şi i-a zis: „Nu ştiu ce vrei să zici.” (Matei 26:69-70). După aceea, a ajuns să plângă cu amar pentru eșecul său. Când Samuel l-a confruntat pe Saul cu privire la decizia lui de-a nu-i distruge total pe amaleciți: „Saul i-a zis lui Samuel: „…mă temeam de popor, şi i-am ascultat glasul.” (1 Samuel 15:24). Pe de altă parte, apostolul Pavel a scris: „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.” E bine să fii atent, iubitor și răbdător, dar nu te poți lăsa intimidat și manipulat: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință.” (2 Timotei 1:7). Când cedezi în fața fricii de oameni, îi lași de fapt pe ei (și nu pe Dumnezeu!) să-ți controleze viața. Dumnezeu nu dorește să-i slujești pe oameni din frică, ci din dragoste – pentru ei… și pentru El!