„Când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva…” (Marcu 11:25)

     Când cineva ne rănește, reacția noastră firească este să-i răspundem cu aceeași monedă, să-l rănim și noi, sau să sperăm că va avea de suferit pentru ce ne-a făcut. Dar, dacă suntem copii răscumpărați ai lui Dumnezeu, ar trebui să știm că asta e o reacție greșită. În asemenea momente, descoperim că a ierta pe cineva nu este ceva ce ne vine firesc să facem și nu este un lucru ușor; este nevoie de har supranatural din partea noastră. Și de unde-l primim? De la Dumnezeu, prin rugăciune! Domnul Isus a spus: „Când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.” Faptul că-ți aduci aminte de harul lui Dumnezeu față de tine nu-ți lasă altă alternativă decât să extinzi același har spre persoana care te rănește. Cineva a spus odată: „Iertarea este decizia de-a elibera un prizonier, și apoi să descoperi că acel prizonier ești chiar tu.” Așadar, dacă ai dorința de a ierta pe cineva, fii plin de entuziasm: Duhul Sfânt a făcut deja jumătate. Pentru a face cealaltă jumătate, smerește-te și roagă-te: „Tată, renunț la orice dorință de a răzbuna acest rău. Tu ai văzut situația înainte să se întâmple și, în înțelepciunea Ta infinită, Tu ai îngăduit să fie așa. Cuvântul Tău spune că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28). Așa că începând din acest moment, cu ajutorul Duhului Sfânt, aleg să-l iert. Nu vreau să rămân blocat în această situație, ci doresc să mă supun Cuvântului Tău! Ajută-mă, mulțumesc! Amin!” Asta înseamnă „rugăciune de eliberare.” Și nu-l eliberezi doar pe cel ce ți-a greșit; te eliberezi pe tine însuți și te reașezi pe calea binecuvântării lui Dumnezeu. De aceea trebuie să ierți – acum!