„Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng Cuvântul Tău în  inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmii 119:9-11)

A fost o perioadă când am falimentat înaintea Domnului. Nu am mai strâns Cuvântul Lui în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Lui, cum spunea Împăratul David. Deși îmi cunoșteam starea inimii și depărtarea de Domnul, trăiam într-o și mai mare teamă, crezând că El nu mă mai iubește și că nu mai dorește să fiu fiica Lui.

Cu toate acestea, bunătatea Lui s-a revărsat peste mine și am primit binecuvântări nespuse. De fiecare dată când aveam nevoie de El, El a fost cu mine. El nu m-a abandonat și nu m-a dezamăgit. Bunătatea Lui m-a înconjurat ca un scut și la orice pas vedeam mâna Lui. Inima mea nu ar putea exprima îndeajuns, prin cuvinte, îndurarea Lui. „Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri și credincioșia Ta, până la nori.” (Psalmii 36:5)

Atunci am înțeles că o pot lua de la început... Că mă pot reapropia de El... Că iubirea Lui necondiționată depășește înțelegerea și starea mea. Am înțeles că El îmi contabilizează  ridicările, nu doar căderile.

Nimic în această lume nu zdrobește inima omului mai mult decât o face păcatul. Caută fața Lui și sfințenia Lui, caută-L cu toată inima ta, cu toată ființa ta și cu tot cugetul tău!

El este singurul vrednic de laudă. Oare are Cel Preaînalt asemănare? Cuvintele de mai sus sunt doar o scurtă mărturie, ca să te încurajez că oricât de dureroasă a fost căderea ta, a inimii tale, cu El o poți lua de la început. Dumnezeu este un Dumnezeu al răscumpărării, sfințeniei, dreptății și dragostei. El se îndură de tine ca un părinte de copilul său.
„Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea și treci cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? El nu-Și ține mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea!” (Mica 7:18)

Rugăciune:
Să privesc la Tine, Doamne, ca un copil care privește spre tatăl Său. Să mă bucur de Tine, Tată, ca un copil. Indiferent de anotimp, de e rece vremea, cu soare sau cu ploi.
Lasă-mi inima îndrăgostită veșnic de Cel căruia stelele Îi sunt supuse și chiar soarele în lumina, splendoarea lui. Să fiu mereu smerită în gând și în inimă, în lacrima ce curge pe obraz. Inima curată să-mi fie în orice ceas al zilei. De e seară, dimineață, să îmi fie lauda pe buze pentru Cel Preaînalt.