„Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri” (1 Ioan 2:19)

     Fiecare relație din viața ta își are un motiv și un anotimp. Dedicarea ta față de familie trebuie să fie pe viață; celelalte relații este foarte probabil că vor avea limită de timp. Așadar, când cineva pleacă, nu încerca să-l convingi să rămână cu tine, să te iubească, să te sune, să-i pese de tine, să vină să te vadă sau să păstrați legătura. Destinul tău nu este legat de cei ce te părăsesc. Apostolul Ioan scrie: „Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri.” Oamenii te părăsesc pentru că nu sunt legați de tine. Și dacă nu sunt legați de tine, nu trebuie să încerci să-i faci să rămână. Asta nu înseamnă că sunt oameni răi, ci doar că un capitol din viața ta se încheie. Trebuie să știi când s-a terminat o relație, și când să spui „la revedere”, convins că orice relație pe care Dumnezeu vrea s-o ai, El Se va îngriji de ea! Nu mai insista să rămână – lasă-i să plece! A te agăța de o relație a cărei rațiune nu mai există, nu va face decât să te rănească. După ce Lot l-a părăsit, Avraam a ajuns la un alt nivel al binecuvântării lui Dumnezeu. Orpa a părăsit-o pe Naomi și s-a întors în Moab, dar Rut a rămas cu ea – și ambele au primit binecuvântarea lui Dumnezeu. Trebuie să știi cine face parte din viața ta și cine nu. Dacă ții cu dinții de cineva al cărui loc nu este în viața ta, și care n-a fost menit pentru asta, cuvântul pentru tine astăzi este acesta – lasă-l să plece!