„Isaac îl iubea pe Esau… Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov.” (Geneza 25:28)

     Rivalitatea dintre frați reprezintă ceva normal într-o familie, și gestionarea ei necesită sensibilitate și înțelepciune. Din nefericire, Isaac și Rebeca duceau lipsă de aceste două calități. „Isaac îl iubea pe Esau pentru că mânca din vânatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov.” Necazurile lui Iosif au pornit de la aceste cuvinte: „Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrâneţe; şi i-a făcut o haină pestriţă” (Geneza 37:3). Dar nu așa trebuie să fie și în familia ta. Nu e nici necesar, nici sănătos să faci diferențe sau să ai preferințe între copii, ori să-ți lași copiii să se atace unii pe alții și să le facă viața nefericită și celor din jur. Probabil nu vei reuși să stabilești o armonie deplină în relațiile lor, dar practicând imparțialitatea, cel puțin poți evita înrăutățirea lucrurilor prin inflamarea geloziei dintre ei. Încă de la creație, frații au fost invidioși unii pe alții și s-au aflat în competiție pentru câștigarea atenției părinților. Așa că trebuie să ai grijă să eviți comentariile care ar putea să-l favorizeze pe unul dintre copii în detrimentul celuilalt, mai ales în următoarele trei domenii: 1) Frumusețea fizică. 2) Inteligența. 3) Competențele și abilitățile atletice. Acestea sunt trei corzi sensibile de care atârnă stima de sine. Faptul că îți numești unul dintre copii „fiica mea cea drăguță” sau „fiul meu cel isteț” poate declanșa emoții pline de furie în ceilalți copii, care se percep drept urâți sau proști. Sensibilitatea în aceste domenii va reduce antagonismul dintre copii și va crea un cadru mai armonios pentru fiecare membru al familiei. Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei: „să păzeşti aceste lucruri, fără vreun gând mai dinainte, şi să nu faci nimic cu părtinire.” (1 Timotei 5:21). Aceasta a fost și este o „regulă a bisericii”, dar trebuie să fie și „o regulă a casei” tale!