„Propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării” (1 Corinteni 1:18)

     Faptul că Isus Hristos a murit pe cruce, pentru păcatele noastre, pare o nebunie pentru unii. Filozofia lor sună în felul următor: „Dacă nu pot înțelege, nu pot accepta.” Și iată ce nu înțeleg ei, sau înțeleg greșit: că mântuirea vine numai prin credință. „Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 18:3). Credința simplă, ca a unui copil, în lucrarea mântuitoare a lui Hristos pe cruce este tot ce trebuie. Se spune că un student a primit nota zero la test. Supărat, el i-a zis profesorului: „Nu merit nota aceasta!” Profesorul a zâmbit amar și i-a spus: „Sunt de acord, însă nu am o notă mai mică decât zero pe care să ți-o pot da!” Aceasta este părerea lui Dumnezeu despre înțelepciunea noastră. „Înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3:19). Se spune că în timpul unei inundații, un bărbat stătea pe acoperișul casei sale și se ruga: „Doamne, Te rog, salvează-mă.” În scurt timp a trecut pe-acolo o barcă, și cel ce vâslea s-a oferit să-l ducă într-un loc sigur. Dar el a spus: „Nu, Dumnezeu va avea grijă de mine!” Apele au continuat să crească trecând dincolo de brâu. Deodată, un elicopter a apărut deasupra lui și din el i s-a aruncat o scară de care să se agațe; răspunsul lui a fost: „O, nu, Dumnezeu va avea grijă de mine!” La scurt timp după aceea, bărbatul acela s-a înecat. Când a ajuns în fața lui Dumnezeu, el L-a întrebat: „De ce nu m-ai salvat?” Dumnezeu i-a răspuns: „Ți-am trimis o barcă și un elicopter. Ce mai voiai?” La cruce, Dumnezeu a făcut tot ceea ce era necesar ca să te salveze. Tot ce ai tu de făcut este să te încrezi în Isus Hristos, și vei primi darul salvării și al vieții veșnice!