„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10)

     Spuneam cu vreme în urmă că aceste cuvinte din psalmul 46 s-ar putea să fie înscrise pe frontispiciul sălii de așteptare a lui Dumnezeu: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” Să extragem câteva învățături din acest verset: 1) „Opriți-vă”. Activitatea născută din anxietate Îl împiedică pe Dumnezeu să Își manifeste puterea prin tine. Asta nu înseamnă că poți fi pasiv sau leneș; ci înseamnă să faci ceea ce te călăuzește Dumnezeu, dar fără să I-o iei înainte. Înseamnă să fii supus, să reduci viteza și să aștepți. De ce? Pentru a te asigura că ai un sentiment de pace atunci când continui cu ideile pe care crezi că ți le dă El (vezi Coloseni 3:15). Cere-I să-ți descopere voia Sa; apoi „oprește-te”, recunoaște că El este în control și că El știe ce face. 2) „Să știți că Eu sunt Dumnezeu.” – înseamnă să recunoști că nu tu ești Dumnezeu! Când nu-L asculți pe Dumnezeu, când nu-L consulți sau nu recunoști momentul ales de El, Îl dai jos de pe tronul vieții tale și… Îi iei locul. Și știi cât de bine funcționează lucrul acesta, nu? Am auzit atâtea lucruri despre stabilirea scopului și a viziunii, nu-i așa? Iată ce spune Biblia: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu” (Proverbele 29:18). Și mai spune totodată că: „este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o” (Habacuc 2:3). Nu-ți vei împlini niciodată viziunea fără ajutorul Celui care ți-a dat-o! Clericul american din secolul al XIX-lea, Henry Ward Beecher a spus: „Tăria unui om constă în aflarea căii pe care merge Dumnezeu și în… a se ține de acea cale!” Nu uita: nu-ți vei irosi timpul când Îl aștepți pe Domnul. Așadar, nu lăsa ca vreun seminar de genul „cum să…”, ori vreo „personalitate de tip A” să te facă s-o iei înaintea lui Dumnezeu ca să-ți croiești drumul de unul singur!