„’i-a fost socotită ca neprihănire’… este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită…” (Romani 4:23-24)

     Pentru a înțelege cuvântul „socotit” să ne gândim la niște fonduri transferate dintr-un cont în altul. Băncile fac în mod curent lucrul acesta. Imaginează-ți că ești sărac lipit și incapabil de a-ți plăti datoriile. Apoi, printr-un uluitor act de bunătate, cineva își asumă toate datoriile tale și în același timp, transferă în contul tău un așa mare „belșug” încât nu mai trebuie să lucrezi vreodată! Ei bine, cam asta s-a întâmplat la cruce: Dumnezeu a „socotit” toate păcatele noastre în contul lui Hristos și a „socotit” toată neprihănirea Sa în contul nostru. Șocant schimb, nu? Îți vine să spui: „Nu pot să fiu de acord să plătești Tu singur toate aceste datorii, de aceea îmi voi da și eu toate silințele ca să fiu vrednic de harul Tău!” Și asta facem noi – când „adăugăm” faptele noastre bune la lucrarea desăvârșită a lui Hristos. Mântuirea este ca o mâncare sănătoasă pe a cărei etichetă scrie: „fără adaosuri artificiale!” Apostolul Pavel afirmă: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21). În același sens, Dumnezeu „L-a făcut” pe Isus (care nu a păcătuit niciodată) „să fie păcat”, și El te-a făcut pe tine (care nu ai putea fi niciodată suficient de neprihănit) „să devii” neprihănit în ochii Săi. Ar trebui să te simți foarte vinovat atunci când păcătuiești, nu-i așa? Însă atunci când Hristos ți-a luat toate păcatele, El ți-a luat și toată vina. Ce simți deci acum? Conflict lăuntric! Duhul tău născut din nou îți spune că nu te mai poți scălda în păcat; păcatul nu te mai definește! De ce a făcut Dumnezeu lucrurile în felul acesta? Deoarece neprihănirea pe care am putea-o noi realiza nu corespunde deloc cu standardele lui Dumnezeu. Bucură-te – astăzi, Dumnezeu te vede îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos, de aceea ești mereu iubit și acceptat de El.