„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”… să nu daţi prilej diavolului!” (Efeseni 4:26-27)

     Dumnezeu ne-a conceput astfel încât avem încorporată în noi dorința de a ne întoarce spre El după ajutor, în momentele dificile ale vieții. Locul principal din creier care procesează emoțiile negative puternice, cum ar fi furia și teama, se numește amigdala cerebrală. S-a observat, când a fost scoasă de la anumite animale-cobai, că acestea nu mai afișează frică. Un șobolan cu amigdala cerebrală eliminată va da târcoale unei pisici care se odihnește. În mod normal, când o informație ajunge la creier, ea merge la cortex pentru a fi procesată. În aproximativ 5% din cazuri, când se întâmplă ceva brusc, șocant, informația ajunge la amigdală și partea creierului care gândește se scurt-circuitează. Dar între informația creierului și timpul de reacție al organismului, există ceea ce cercetătorii numesc „sfertul de secundă dătător de viață.” Și acest sfert de secundă – deși nu pare foarte lung – este uriaș. Apostolul Pavel scrie: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”… şi să nu daţi prilej diavolului.” Acel „sfert de secundă” este timpul în care Duhul Sfânt poate prelua controlul. În acel interval poți alege să dai prilej Duhului Sfânt sau păcatului. Acel „sfert de secundă” din mintea ta poate fi momentul când vei spune: „Duhule Sfânt, am acest impuls chiar acum; cum să acționez?” E uimitor cum dorința de a răni pe cineva drag poate fi atât de puternică, și cum poate aduce o suferință atât de mare când îi dai curs. Dar o altă veste bună este că atunci când „o dai în bară” – și lucrul acesta se va întâmpla – Dumnezeu îți trimite un alt „sfert de secundă”, imediat după primul. El este credincios față de tine și va continua să lucreze în tine până când vei face lucrurile cum trebuie!