„Sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn.” (1 Corinteni 12:5)

     Una dintre cele mai mari greșeli pe care le poți face în slujirea lui Dumnezeu este să te compari cu altcineva. De fapt, se spune că dacă două persoane sunt identice, una dintre ele devine inutilă! Apostolul Pavel scrie: „Sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn.” E adevărat că, fără ajutor din partea altora, nu vei deveni niciodată ceea ce poți fi, dar Dumnezeu dorește să fii îndrumat, nu clonat. El ne-a chemat pe fiecare dintre noi să ne punem darurile „în negoț”, pe parcursul vieții. De exemplu, apostolul Ioan a scos în evidență dragostea, Solomon a scos în evidență înțelepciunea… iar marele accent pus de apostolul Pavel a fost pe har, în comparație cu Legea. Nevoia este cea care determină evidențierea darului. Dacă Dumnezeu te cheamă să fii păstor sau prezbiter al unei biserici, este ca și cum ai fi un „medic generalist.” Dacă te cheamă să fii evanghelist sau învățător, El te cheamă să fii un specialist în ceea ce faci. De ce? Deoarece „unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.” (1 Corinteni 12:8-11). Nu toată lumea va înțelege sau va aprecia natura chemării, sau calitatea lucrării tale. Iar acest lucru este în regulă – nu participi la un concurs de popularitate! Tu ești chemat să fii un slujitor, nu o celebritate. Dar condiția majoră a lucrării este (cum scria Pavel în 1 Corinteni 4:2) ca „fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.”  Amin!