„…calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam…” (Romani 4:12)

     Biblia vorbește despre cei care „calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam.” Cum putem și noi să umblăm în felul acesta? Să privim la Avraam: 1) Avraam L-a crezut pe Dumnezeu „…care înviază morţii, şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.” (Romani 4:17). Când Dumnezeu îți face o promisiune, El are puterea de a o împlini, chiar și atunci când toate dovezile și lucrurile înconjurătoare contravin spuselor Sale. 2) „Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri…” (Romani 4:18). Chiar și atunci când orice licăr de speranță s-a spulberat, Avraam a crezut în continuare. De ce? Deoarece nădejdea lui era în Dumnezeu! Dacă te simți neajutorat astăzi, gândește-te la aceste cuvinte: „Întoarceţi-vă la cetăţuie, prinşi de război plini de nădejde! O spun şi astăzi, că îţi voi întoarce îndoit!” (Zaharia 9:12). 3) „El a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.” (Romani 4:18). Să reținem exprimarea „după cum i se spusese”; când Dumnezeu face o promisiune, aceasta conține în ea o putere de autoîmplinire care o face să devină realitate. „Tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:11). 4) „El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu.” (Romani 4:20). Cuvântul „a se îndoi” ne spune că Avraam nu a ezitat, nu a șovăit, nu s-a certat cu el însuși, nu s-a lăsat influențat de părerea altora. În schimb, a rămas hotărât și ferm. Aceasta este umblarea prin credință!