„…Să nu judecaţi nimic înainte de vreme…” (1 Corinteni 4:5)

     Tentația de a-i judeca pe alții este asemenea respirației – vine în mod natural. Și uneori cei mai înrăiți critici sunt creștinii care folosesc Scripturile drept armă, după bunul lor plac. Așadar, dacă tu ești cel judecat, încearcă să-ți amintești aceste patru lucruri: 1) Dă dovadă de smerenie! Dacă ești vinovat, recunoaște-o față de Dumnezeu, față de tine însuți și față de persoanele din jurul tău. Mărturisirea aduce sinceritate și creștere spirituală (vezi 1 Ioan 1:9). 2) Ia aminte la ce spune Scriptura! Satan a scos versetele biblice din context pentru a încerca să-L prindă pe Isus în capcană, însă Domnul Isus a știut tot contextul și nu a căzut în plasă (vezi Luca 4:1-13). Când Biblia este scoasă din context, adu-ți aminte că Dumnezeu nu te are pe tine ca țintă! Și când ești judecat, pe bună dreptate, de Cuvântul lui Dumnezeu, nu dispera; nu înseamnă că S-a supărat pe tine. El te iubește – la fel cum îți iubești și tu copiii, chiar și atunci când nu te ascultă și când folosești faptele lor drept „lecții de viață”, pentru a-i desăvârși. Biblia spune că: „Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” (Evrei 12:6). 3) Nu te lăsa ispitit ca să te aperi. Oamenii cu spirit de judecată nu sunt interesați de fapte – ei vor ca să se simtă bine, făcându-te pe tine să te simți prost. Alege-ți luptele cu înțelepciune și nu-ți irosi timpul cu cele neimportante. Iată cum a răspuns apostolul Pavel la critici: „Prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată…” (1 Corinteni 4:3). 4) Nu te înrola ca voluntar în juriu. Dacă Dumnezeu nu te găsește vinovat, nu te judeca singur. Urmează exemplul lui Pavel: „…nici eu însumi nu mă mai judec pe mine” (1 Corinteni 4:3). Dacă ai greșit – recunoaște, mărturisește-ți vina, și prin harul lui Dumnezeu, corectează-te… apoi hotărăște-te să-ți trăiești viața eliberat de orice duh de condamnare!