„…Fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.” (Deuteronomul 4:9)

     În cartea sa: „Why Johnny Can’t Tell Right from Wrong” (De ce nu poate Johnny să deosebească binele de rău), William Kilpatrick identifică – între miturile privind creșterea copiilor pe care părinții le cred în mod eronat – și pe următoarele două: 1) Mitul că toate principiile morale sunt de natură psihologică. Din acest punct de vedere, problemele de comportament sunt văzute ca probleme legate de stima de sine sau de nevoi psihologice nesatisfăcute. Ideea că problemele de comportament pot fi rezultatul „voinței” copiilor, nu pare să fie luată în calcul de expertul în creșterea copilului, fiind considerată „de modă veche”. Dacă ne uităm la indexul unei cărți tipice de creștere a copiilor, vom găsi o mulțime de pagini dedicate „stimei de sine”, dar este puțin probabil să găsim prea des cuvântul „caracter”. 2) Mitul potrivit căruia părinții nu au dreptul să le insufle copiilor propriile lor valori. Din nou, dogma standard susține faptul că pruncii trebuie să-și creeze propriile lor valori. Copiii au însă șanse foarte mici să facă acest lucru, deoarece restul culturii nu are nicio reținere să-și impună valorile asupra lor. Oare este corect să le ceri părinților să rămână neutri, în vreme ce toți ceilalți (de la scenariști la animatori și de la agenți de publicitate la educatori sexuali) insistă să-și impună valorile lor? Când vine vorba de creșterea copiilor, iată ce a spus Dumnezeu poporului Său: „Ia seama asupra ta, şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii, şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.” (Deuteronomul 4:9). Părinților, când vine vorba de a insufla valori spirituale copiilor voștri, întrebați-vă insistent și responsabil: dacă nu voi, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când? Așadar, fă-le cunoscut copiilor tăi valorile lui Dumnezeu!