„N-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre…” (Evrei 4:15)

     Deși amerindienii nu aveau un alfabet și o scriere, înainte de a se întâlni cu europenii, limbajul lor era oricum, numai primitiv – nu. Vocabularul multor populații indigene era la fel de vast ca cel al cuceritorilor francezi și englezi, și deseori expresiile lor erau chiar mai elocvente. Într-o limbă a băștinașilor, de exemplu, conceptul cuvântului „prieten” este frumos prezentat drept „cineva care îmi duce îngrijorările în spate.” Ce definiție frumoasă! Când cineva vine la tine pentru alinare sau chiar să primească sfaturi, de cele mai multe ori nu-și dorește altceva decât simpla ta prezență, o ureche care ascultă și disponibilitatea de a-i împărtăși durerea. Iar când răspunsul tău pare a fi convențional, de suprafață, atunci ar putea ajunge la concluzia că nu ai timp pentru el. Unul dintre cele mai frumoase lucruri care au fost spuse în Biblie despre Domnul Isus este acela că El poate să aibă „milă de slăbiciunile noastre.” Uneori, ceea ce ne dorim cel mai mult de la celălalt este doar să știm că înțelege prin ce trecem, și că îi pasă… Așadar, iată cum poți ajuta: 1) Ascultă cu o inimă deschisă și nu încerca să-l convingi că „nu există nicio problemă”! 2) Dacă plânge, plângi și tu. Dacă tace, taci și tu. 3) Transmite-i faptul că ești disponibil, că ești gata să ajuți și că vei avea oricând timp pentru el. 4) Amintește-i că asta este tot ce poate face omul, dar Dumnezeu poate face imposibilul! 5) Dacă este de acord, roagă-te cu el și pentru el. În felul acesta, îl vei ajuta să-și ridice povara de pe umeri și s-o pună pe umerii lui Dumnezeu (vezi Psalmul 55:22). Așadar, mulțumește Domnului că are „milă de slăbiciunile tale”… și – arată și tu milă față de cei ce au nevoie!