„Lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.” (Psalmul 34:1)

     Psalmistul David a declarat: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme, lauda Lui va fi totdeauna în gura mea. Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui!” (Psalmul 34:1, 3). Să observăm trei lucruri din aceste versete: 1) Lauda vine dintr-un act al voinței: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme, lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.” Nu este un impuls; este o decizie pe care o iei indiferent de sentimente. Cuvântul „aleluia” este derivat din expresia ebraică „laudă lui Iahweh”! Este o manifestare a închinării, dar este în același timp și o poruncă de a începe să-L lauzi pe Domnul. 2) Lauda îți pune emoțiile în mișcare: „Să mi se laude sufletul (emoțiile) în Domnul!” (Psalmul 34:2). Mai întâi, David L-a lăudat pe Domnul pentru că a primit această poruncă. În al doilea rând, L-a lăudat pentru că a dorit s-o facă. Și aceasta este ordinea corectă a lucrurilor. Dacă vrei să-ți schimbi sentimentele, schimbă-ți centrul de interes. Lauda Domnului îți dă o perspectivă nouă!… De aceea David cânta: „Domnul scapă sufletul robilor Săi, şi niciunul din cei ce se încred în El, nu este osândit.” (Psalmul 34:22). 3) Lauda este molipsitoare: „Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui!” (Psalmul 34:3) Lauda este contagioasă; ea schimbă atmosfera din jurul tău. Când te strângi laolaltă cu oameni ai laudei, faptul că faceți același lucru împreună îți aduce desfătare și te simți ridicat pe-un tărâm și nivel al bucuriei pe care nu le-ai cunoscut niciodată! Lauda are multe forme de manifestare. Psalmul 150 scoate în evidență câteva moduri de a-L lăuda pe Dumnezeu; astfel, poți vorbi, poți striga, poți cânta, poți bate din palme sau îți poți ridica mâinile… Poți cânta la instrumente, poți sta în picioare, poți îngenunchea sau poți „sări” în cinstea Lui. Ideea este una singură – laudă-L pe Dumnezeu! Este cuvântul de ordine pentru fiecare zi!