Iov 1:19-22 "…au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire. Atunci, Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat mantaua şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat şi a zis: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului!” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu".

Când în viața lui Iov a venit durerea și necazurile, s-a smerit, chiar dacă duhul necurat a prezis, că va păcătui împotriva Lui Dumnezeu. Chiar dacă Iov s-a întristat foarte tare, n-a disperat și n-a cârtit. Iov nu S-a răsculat împotriva Lui Dumnezeu, chiar și atunci, când părea, că Dumnezeu l-a părăsit! Dar, Iov s-a închinat Lui Dumnezeu! El a recunoscut că Dumnezeu e suveran peste tot, nu s-a îndoit de faptul, că acțiunile Lui Dumnezeu sunt drepte!

"Când Dumnezeu ia ceva de la noi, El ia ceea ce aparține Lui! Aceasta nu e la întâmplare, nu e furt, nu e tâlhărie. El hotărăște ce să ne deie, și pe cât timp! Sarcina noastră – să primim corect, iar apoi să pierdem corect, fără cârtire, fără murmur. Iar când vom pierde să nu încetăm să ne închinăm Lui Dumnezeu cu un respect deosebit față de El, și să-I mulțumim pentru toate, cu smerenie, chiar dacă ne va durea, recunoscând poziția noastră față de Cel Atotputernic".

Să ne ajute Dumnezeu să ne închinăm Lui, indiferent de pierderi și să binecuvântăm Numele Lui!

 -      Doamne! Tu dai viață, suflare și totul! Pentru fiecare lucru ai hotărât vremea lui! Ajută-mă să mă închin Ție în lipsuri, căci ești bun, bunătatea și mila Ta durează o veșnicie. În numele Lui Iisus Hristos. Amin.