Sa nu privim înapoi de unde am plecat, este indemnul meu pe care l am primit astăzi. Citind Numeri 14 despre cei 40 ani in pustie, am descoperit trăiri ce se aplică și nouă astăzi în secolul 21. Promisiunile Lui Dumnezeu se împlinesc și astăzi pentru cei ce privesc înainte prin credință și nu prin lucrurile vizibile, palpabile prin care au privit cei din vremea aceea, astfel vom birui uriașii și vom ajunge in țara promisă.

Dupa ce iscoadele trimise în Canaan s au întors la popor, aceștia au început să povestească ce au văzut acolo, dar s au axat mai mult pe partea negativă, faptul că au văzut uriași și nu le vor face față, dar partea pozitivă, că țara e plina de roade, că Intr adevăr curge lapte și miere, asta au omis o și așa au băgat spaima în tot poporul. Toți s au întors împotriva Lui Dumnezeu și au cârtit, voiau să meargă inapoi, in urma, in Egipt, in robie de unde Domnul i a scos cu mare putere și mari minuni, acolo era confortul lor, era mai bine caci aveau de toate și nu trebuiau să facă prea multe eforturi.

Se uita înapoi, in loc sa privească înainte spre țara aceea frumoasă și spre ce le făgăduiește Domnul. Ei au uitat de unde i a scos Domnul, au uitat cu ce minuni i a scos din mijlocul Egiptului, cum Domnul a lovit pe intaii născuți ai egiptenilor pentru ei, cum i a purtat prin Marea Roșie ca și cum ai merge pe o cărare și cum pe egipteni din urmă i a nimicit, i a hrănit in toate zilele și le a dat apa din piatră, era nor ziua și foc noaptea și i a condus cu mâna tare. Era poporul Lui și El era Dumnezeul cel tare in mijlocul lor. Oare ce trebuia mai mult? Nu erau destul de clare aceste semne și minuni? Domnul era in mijlocul lor, ce trebuia mai mult? Dar ei nu au cunoscut îndeajuns slava Lui, pentru ei era ceva ușor, erau obișnuiți cu minunile, le vedeau la orice pas, asta a făcut credința lor doar in lucrurile vizibile și atât. Ei nu s au maturizat îndeajuns încât să creadă dincolo de ce se vede, sa creadă în promisiunea Lui Dumnezeu și așa au condus pe toți în această răzvrătire, nesocotind porunca Domnului care îi privea 

Dar Dumnezeu are și oamenii Lui, Iosua și Caleb sunt cei ce s au ridicat pentru Domnul, credeau că Elle va da izbândă și eu fost plăcuți Domului, căci sunt cei ce vor vedea tara promisă.

Moise mijlocește pentru popor și îi aduce aminte de ce i a adus până aici. Domnul in bunătatea Lui îi iartă și nu i nimicește pe loc, dar le promite că niciunul din cei care s au răzvrătit nu va intra in tara promisă.

Cu toate aceste întâmplări, cu toate că Dumnezeu le a spus aceste cuvinte, cu toate că au văzut cum cei 10 care au băgat teama în popor au fost nimiciți pe loc, ei au rămas în aceeași stare de răzvrătire, in aceeași stare de neascultare. Dumnezeu le poruncește să se întoarcă înapoi, de aici incepe și rătăcirea lor în pustie, El se retrage din mijlocul lor, își retrage mana. Ei în neascultarea lor și din preaplinul eului lor au nesocotit și acesta poruncă și s au sculat la lupta împotriva Canaanului, de data aceasta nu l mai aveau pe Dumnezeu și El este drept în vorbirea Lui, au fost nimiciți și tăiați în bucăți, asta înseamnă neascultarea.

Toate aceste învățături se aplică și azi in secolul 21, pentru noi, cei de astazi, care nu mai avem parte de aceleași minuni și semne, nu mai avem parte de aceleași lucruri vizibile, dar dacă le am fi avut, am fi crezut noi oare mai mult decât ei? Nu ne am fi răzvrătit și noi? Sa ne cercetăm fiecare. Azi Dumnezeu nu mai face aceleași semne că atunci dar avem pe Fiul Sau, care încă mijlocește pentru noi înaintea Lui, cum mijlocea Moise pentru popor, avem făgăduință că ne va duce in țara promisă, cu condiția să nu ne temem, sa nu privim înapoi de unde am plecat, când eram robiti de lucruri murdare și de păcat, sa privim doar înainte spre țara promisă. Să privim spre El și să creștem din zi în zi in credință, nu in ceea ce se vede, ci în lucrurile care nu se vad, la promisiunea minunata data prin credință și nu prin vedere.

Evrei 10:39

Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi, că sa se piardă, ci din aceia care au cr dința pentru mântuirea sufletului.