„Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere” (Proverbele 3:13)

     Astăzi vom vorbi despre trei motive pentru care NU experimentăm creșterea personală: 1) Noi credem că ea vine din experiență. A crede că creșterea personală vine numai în urma experienței este ca și cum un arcaș trage cu săgeata, ratează ținta, dar crede că va deveni mai bun prin simplul fapt că trage în continuare săgeți. Experiența este de folos numai dacă înveți din ea și dacă îți atingi ținta. Compozitorul Gian Carlo Menotti, câștigător al premiului Pulitzer, a spus: „Iadul începe în ziua în care Dumnezeu ne dă o viziune clară a ceea ce am fi putut realiza… darurile pe care le-am irosit și tot ce am fi putut face și nu am făcut!” Nu-ți continua viața regretând timpul și oportunitățile pe care le-ai ratat! Folosește fiecare ușă pe care ți-o deschide Dumnezeu ca să crești, începând de azi! 2) Noi credem că ea vine strict în urma informației. Ai cunoscut vreodată pe cineva care era absolut strălucit, și cu toate acestea nu a realizat nimic benefic pentru Dumnezeu, pentru el însuși sau pentru alții? El este ca o enciclopedie plină de cunoștințe, dar care nu are nicio valoare pentru că nu e folosită niciodată. Cel mai mare obstacol în calea creșterii personale nu este ignoranța; este iluzia cunoașterii! Biblia spune: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri!” (Iacov 1:22). 3) Noi presupunem că ea se produce automat. Când suntem copii, creșterea vine în mod natural. În acea perioadă a vieții, există părinți, educatori, antrenori care ne provoacă să ne dezvoltăm zi de zi, așa că ne obișnuim cu creșterea. Problema apare când ieșim din școală și nimeni nu ne mai împinge de la spate, ca să creștem sau să înaintăm. Prețul creșterii este întotdeauna mai mic decât costul ignoranței și al stagnării. Și adevărul este că dacă nu-ți asumi responsabilitatea pentru creșterea ta personală – ea nu se va produce!