Înnoirea minții (2)

   Romani 12:2.”Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți bine deosebi voia lui Dumnezeu ceea bună, plăcută și desăvârșită.”

   Chipul veacului acestuia este lumea asta care toată zace în cel rău, din ziua când Adam și-a dat identitatea și autoritatea satanei și chipului său căzut. Fiecare om se naște, în păcat și de aceea păcătuiește de la sine. Că păcătuiește mult, puțin, mai puțin nu contează, este mort în păcat, pentru că este în el o ”natură” păcătoasă, care nu poate să nu păcătuiască, un duh mort în păcat. Deși duhul omului trebuia să aibă identitate din Dumnezeu și autoritatea dată de Dumnezeu omului în Eden înainte de cădere, totuși datorită căderii în neascultare, chipul veacului acestuia i-a luat locul și el este condus de firea veche adamică și identitatea lui este pământească, trupească. Poftele trupului conduc sufletele, iar mintea pune în acțiune voința trupului, așa cum dictează chipul veacului acestuia, satan. Dar când omul Îl primește ca Domn și Mântuitor pe Isus Hristos,”duhul” vine la viață, este un om nou, o nouă identitate. Duhul Sfânt vine și locuiește în duhul născut din nou și de acolo din duh, sufletul primește hrana duhovnicească de care are nevoie să crească un om nou, destoinic pentru orice lucrare bună. Fii de Dumnezeu, cei născuți din nou, sunt îndemnați de Ap. Pavel să nu se potrivească chipului veacului acestuia, ca să poată bine desosebi voia lui Dumnezeu ceea bună, plăcută și desăvârșită și să poată trăi o viață de biruință în Hristos. Teritoriul sufletului trebuie cucerit pas cu pas. Lucrurile rămase acolo de la omul vechi adamic și înrădăcinate în mintea omului aranjate și îngrijite, acum trebuiesc scoase afară fiecare la rând, atunci când le vezi că sunt o piedică în înaintarea în credință. Acest lucru este un proces de schimbare a minții, a gândirii, a sentimentelor, a voinței și trebuiesc trecute sub conducerea duhului, condus de Duhul Sfânt. Aici suntem lucrători împreună cu Dumnezeu la luarea în stăpânire a sufletului nostru și orice intrus scos afară, care se introduce în sufletul nostru nechemat, neașteptat. L-ai scos afară și cu prima ocazie când un pic nu veghezi el este prezent și tulbură tot sufletul pentru că lasă urmele lui în grădina sufletească curățată și împodobită. De aceea atenția noastră trebuie să fie Hristos și părtășia cu Duhul Sfânt permanentă. Înnoirea minții este strict necesară, este pionul principal pentru o viață de succes în credință. La nașterea din nou când duhul nostru a fost sfințit și declarat neprihănit cu neprihănirea lui Hristos și sufletul nostru a fost adoptat, însă pe acest teritoriu este de lucrat și cel ce face această lucrare de regenerare în suflet sunt eu și cu tine, împreună cu Duhul Sfânt. Cuvântul Evangheliei este Cel ce trebuie transmis continu minții noastre, până va auzi, va primi, va crede Cuvântul și va scoate afară lucrurile inamicului care au mai rămas pe banda minții noastre după ce Hristos a fost făcut Domn în viața noastră și până domnia Lui va fi peste fiecare colțișor din grădina sufletului nostru, va fi Domn, și Conducător peste tot, deplin. Noi nu mai trăim conduși de carne, adică trupul cu poftele lui, de firea pământească, ci conduși de duh. Pavel în 2 Corinteni 10:3,4, 5 zice:

   ”Măcar că trăim în firea pământească, totuși nu ne luptăm conduși de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime, cari se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.”

   Mulțumim Duhule Sfânt că ne înveți mereu să luptăm lupta bună a credinței, ne ajuți să folosim corect armele de luptă și putem surpa orice întăritură din mintea noastră și gândurile noastre să fie gândurile Tale. Tindem pentru performanța Ta privind mereu țintă la Hristos, iar neprihănirea Ta să strălucească în viața noastră și Tu să fii lăudat în veci Amin! ( va urma )