„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini…” (Psalmul 55:22).

     Într-o duminică, după o predică în care s-a vorbit despre faptul că trebuie să aducem îngrijorările noastre înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune, o doamnă s-a apropiat de marele predicator britanic G. Campbell Morgan și i-a spus: „Eu nu-L deranjez pe Dumnezeu cu lucruri mărunte, ci vin înaintea Lui numai cu lucrurile mari!” Morgan i-a răspuns: „Doamnă dragă, tot ce aducem noi înaintea lui Dumnezeu este mărunt!” Biblia spune: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini.” Dumnezeu știe că nu ești făcut să duci povara îngrijorării, așa că El te invită să i-o dai Lui chiar acum. Orice lucru care este suficient de mare ca să fie o sursă de neliniște trebuie adus înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Apostolul Petru scrie: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7). Să reținem cuvântul „aruncați”… Este opusul lui „a duce o povară”. În clipa în care îți dai seama că o îngrijorare începe să te apese, „arunc-o” asupra Domnului, știind că „El Însuşi îngrijeşte de voi”. Dacă am avea un Dumnezeu distant, căruia nu i-ar păsa de noi, atunci am avea motive de îngrijorare. Sau dacă ar fi un Dumnezeu neputincios care nu ar putea face mare lucru pentru a ne ajuta, atunci da – am avea pentru ce să ne îngrijorăm. Compozitorul Joseph Scriven (autor între altele al imnului Un prieten bun și-un frate) a formulat astfel: „O, ce pace-adesea pierdem / câte dureri fără folos / doar că nu aducem totul / la Domnu-n rugă, prin Hristos.” Adevărul este că pe măsură ce Îi dăm îngrijorările noastre lui Dumnezeu, descoperim cât de mare este El cu adevărat! Fie acesta gândul nostru de căpetenie, azi!