„Cine își va adânci privirile în legea desăvârșită și… va stărui în ea… ca un împlinitor cu fapta va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:25)

     Pastorul și autorul american David Jeremiah povestea despre un cunoscut profesor universitar care și-a petrecut o vară studiind la Ierusalim. În clădirea de apartamente în care stătea, locuia și un evreu ortodox, cu care a studiat ebraica pe parcursul verii. Într-o zi, profesorul s-a așezat și l-a ascultat pe prietenul său evreu recitând întreaga carte a Psalmilor în ebraică, fără să lipsească nici măcar o slovă sau o literă. E chiar impresionant, nu-i așa? Însă Dumnezeu nu te binecuvântează doar pentru că citești Cuvântul Său, pentru că îl memorezi sau chiar pentru că ești în stare să-l repeți cuvânt cu cuvânt în limbile originale. Dumnezeu promite că-i va binecuvânta numai pe cei ce „fac”/împlinesc ce spune Cuvântul Său. Citirea Bibliei fără a o pune în practică e ca și cum te-ai duce la un restaurant și ai mânca lista cu meniuri, ignorând mâncarea. „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:22-25). Unul dintre pericolele care îi vizează pe cei care se bucură când predică, este că deși le place să facă asta, ei merg acasă mișcați, dar neschimbați. Cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu are importanță și consecințe vitale. Dar o aprofundare temeinică a Scripturilor poate să ude rădăcinile mândriei spirituale, din inima ta, din cauza căreia aprobi Scripturile – dar nu le aplici! Așadar, Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: pune în practică Cuvântul lui Dumnezeu.