Înainte și după cruce (3)

Hristos Isus prin crucea Lui, a împărțit istoria omului în două părți,”înainte” și ”după” cruce. Crucea a făcut cel mai mare schimb din Universul acesta în istoria omului, dar și pentru fiecare din noi. Când am crezut în marea lucrare de mântuire, prin Hristos, ne-am întâlnit cu Isus ”la cruce” prin credință, El ca Salvator, noi ca vinovați. Salvatorul a fost ”făcut” vinovat cu tot păcatul meu și eu am fost făcută neprihănirea lui Dumnezeu, în El, în Hristos. Înainte de întâlnirea mea cu El ”la cruce”, eram o ticăloasă, o păcătoasă. După ”cruce” Isus devine păcătosul, cu păcatul meu și eu neprihănirea, adică dreptatea lui Dumnezeu, în El. Încă de la creație Dumnezeu dorea omul să fie ca El, după chipul Lui, sfânt, neprihănit, drept. Însă necredința și neascultarea la aruncat pe om în moarte, adică l-a despărțit de Creatorul lui, de Dumnezeu. Mă gândesc, El care ne vedea în Hristos mai înainte de întemeierea lumii, pe fiecare din noi și ne cunoștea zvâgnirile inimii bune și rele și bine cunoștea isprava lui Adam și despărțirea lui de El în Eden și totuși Și-a urmat sfatul voii Sale în creație și în facerea omului, perfect, drept după chipul Lui. Cunoștea și vedea fiecare om dea lungul miilor de ani, ce va face și cum va fi. Cum Îl va iubi și cum Îl va respinge. Cine va fi cel ce Îl va onora și cine va fi cel ce va aduce rușine Numelui Său. Cunoștea tot drumul până ”la cruce” și după ”cruce”. Nu avea alte soluții, alte posibilități? Eu cred că avea destule. Însă dorea ca omul după chipul Lui să nu fie îngrădit, să nu-l facă un robot, să nu-l poarte din cheiță, ci să fie lăsat liber, să aleagă, dacă vrea pe Creatorul lui, ori nu. A vrut și a făcut un om ca El și i-a dat autoritate peste tot pământul, zicându-i: ”stăpânește-l și lucrează-l”. Însă omul și-a dat autoritatea și stăpânirea satanei, și s-a separat de Dumnezeu. Crucea lui Hristos a avut, are și va avea ceea mai mare impactare pentru cei ce cred și este un ecou care răsună de secole întregi pentru credincioși Domnului, zicând: ”voi ați fost în Hristos mai înainte de întemeierea lumii, Tata vă cunoștea și de atunci v-a hotărât să fiți ”după cruce” asemenea Fiului Său Preaiubit.” Apoi pe cei ce i-a hotărât, i-a și chemat, pentru că îi cunoștea pe nume, care Îi vor răspunde chemării Sale. Pe cei chemați mai înainte de a fi vreunul din ei, ia și socotit neprihăniți, arătându-le proslăvirea lor cu El în slavă, ascunși cu Hristos în Dumnezeu. Vezi Efeseni 1:4-5.

Romani 8:29.”Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulți frați. Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat; și pe aceia care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți; iar pe cei ce i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit.

Coloseni 3:2-3.

”Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”. -- Înainte de cruce omul trebuia să-și câștige bunăvoința Domnului, dacă vroia binecuvântare, dacă nu binecuvântarea nu venea. După cruce, cei ce au murit și au înviat împreună cu El, au viața abundentă a Lui Isus, pentru că El locuiește în ei și ei în El. După cruce nu mai este despărțire, separare între fii și Tatăl lor, între fii și Răscumpărătorul lor, iar Duhul Sfânt și-a făcut reședința în ei, trupul lor fiind Templul Duhului Sfânt. Totul dinainte de cruce s-a împlinit după cruce, în Hristos. Toată umbra dinainte de cruce, strălucește după cruce, în Hristos, ca El să fie totul și în toți. Crucea a făcut, face și va face diferența. Avem harul să trăim viața după cruce, viața biruitorilor lui Hristos, viața din belșug. Amin.

Mulțumesc Tată că Tu ești Același ieri, astăzi și în veci. Toate se schimbă, dar Tu rămâi Același, împreună cu Domnul Isus Hristos, prin Duhul Sfânt. Amin! (va urma)