Era frig, noapte rece, de abia rezistai și îmbrăcat doar pentru puțin timp afară. Mă întorceam de la muncă, cobor din mașină și văd în fața mea, un sărman cerșetor, care stătea pe treptele unei adunări de rugăciune. A mâncat ceva că erau resturi pe jos, își ridică privirea și îmi cere o sticlă cu apă. L-am întrebat de ce nu intra în biserică să ea apă, iar el a spus: "Nu mă lasă înăuntru au încuiat ușa". M-am dus acasă și i-am adus o sticlă cu apă că la mine nu aveam. Lucru ăsta s-a repetat încă o dată. Dragi credincioși până unde am ajuns? Ce facem noi ca biserică în timpurile astea? Vin sărmanii la ușă și noi ne încuiem? În loc să mergem noi să le vestim vestea buna noi stăm încuiați să nu ne strice confortul? Da! Cei în lipsuri, în patimi au nevoie de noi și de Hristos ce facem noi? Ce ar fi făcut Hristos în locul nostru? Spunem una și facem alta? Să ne ierte Dumnezeu și să facem ceea ce trebuie să facă Biserica pe pământ. Amin. 19 februarie 2022 Bujorean Victor.