„Tu îmi dai moştenirea…” (Psalmul 61:5).

     Ce moștenire ai dori să lași în urma ta? În cartea sa: „Walden sau Viața în pădure”, Henry David Thoreau relatează o experiență reală din viața sa și-și exprimă totodată îngrijorarea ca nu cumva, când va veni vremea să moară, să descopere că nu a trăit niciodată pe deplin. Când vorbim de moștenire, iată două lucruri pe care trebuie să le ții minte: 1) Nimănui nu-i va păsa la fel de mult de moștenirea pe care o lași, cum îți va păsa ție! Așadar, când te hotărăști în privința moștenirii tale, plănuiește înțelept; în felul acesta, îți sporești considerabil șansele de a avea un impact asupra generației următoare. 2) Esența modului în care îți trăiești viața, în fiecare zi, devine moștenirea ta. Te rog să-ți contabilizezi fiecare faptă, de-a lungul anilor, și vei vedea cum moștenirea ta începe să prindă contur. În cartea sa: „Inspiration and Ideals” (Inspirație și idealuri), Grenville Kleiser scria: „Viața ta este ca o carte. Titlul de pe copertă este numele tău. Prefața este intrarea ta în lume. Paginile reprezintă cronica zilnică a eforturilor, încercărilor, plăcerilor, descurajărilor, ambițiilor și realizărilor tale. Zi după zi, gândurile și faptele tale sunt înscrise ca dovadă a succesului sau a eșecului tău. Ceas după ceas se fac consemnări care trebuie să reziste pentru totdeauna. Dar într-o bună zi, va trebui să se scrie „Sfârșit”. Atunci lumea va putea să spună despre cartea ta că este o dovadă vie a unui scop nobil, a unei slujiri generoase și a unei datorii duse la bun sfârșit.” Majoritatea dintre noi nu avem șansa să alegem când și cum vom muri, dar toți avem șansa de a decide cum vom trăi. Și asta este moștenirea pe care o lăsăm celor care vin după noi.