„M-a trimis… să propovăduiesc robilor de război slobozirea…” (Luca 4:18).

     Statuia lui David, capodopera marelui artist Michelangelo, se află într-o galerie din Florența, Italia. Mii de turiști așteaptă ore întregi, în fiecare zi, ca s-o privească. Însă mulți dintre ei nici nu iau în seamă mulțimea de sculpturi neterminate care străjuiesc holul ce duce la statuia lui David. Formele acestor sculpturi se pot identifica – o mână aici, un trunchi dincolo… Statuile au fost menite să înfrumusețeze mormântul Papei Iulius al II-lea, dar nu au fost niciodată terminate. Când le privești, ți se pare că aceste sculpturi încearcă să se elibereze și să devină ceea ce ar fi trebuit să fie, dar sunt blocate în piatră. Michelangelo le-a numit „prizoniere”! Te-ai simțit și tu vreodată captiv? Ai încercat, dar nu ai reușit să scapi de obiceiurile păcătoase care te-au tras în jos? Știi cine vrei să fii, ce vrei să faci și încotro vrei s-o apuci – dar nu reușești să ajungi acolo? Indiferent cât de mult timp ai fost blocat, Dumnezeu dorește să sfârșească ceea ce a început în viața ta. Domnul Isus a afirmat că misiunea Sa este să aducă eliberare celor înrobiți (vezi Luca 4:18). Noi avem tendința să ne gândim la această afirmație în termeni juridici; adică, mântuirea este tichetul nostru de eliberare din închisoare. Însă e mult mai mult de-atât! Poate ar trebui să ne gândim la această afirmație în termeni plastici. Domnul Isus a murit ca să readucă la viață acele persoane care am fost menite să fim înainte ca păcatul să distorsioneze chipul lui Dumnezeu din noi. Noi suntem ținuți captivi de imperfecțiunile și nesiguranțele noastre; de vinovăția și neliniștile noastre. Domnul Isus a murit ca să ne elibereze de toate acestea. Și El nu ne scapă doar de starea în care am fost cândva, ci El ne eliberează ca să devenim ceea ce El a dorit să fim.