„Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă… duc la moarte.” (Proverbele 21:6)

     Într-o zi, un predicator se plimba pe-o stradă și a văzut un grup de băieți adunați în jurul unui câine. „Ce faceți?” i-a întrebat el. Unul dintre băieți i-a răspuns: „Acesta este un câine vagabond din cartier. Toți îl vrem, dar numai unul dintre noi îl poate lua acasă. Așa că am hotărât ca acela dintre noi care spune cea mai mare minciună, să-l păstreze.” Predicatorul le-a zis: „Măi băieți, nu ar trebui să vă luați la întrecere spunând minciuni!” Și s-a lansat într-o predică începând cu „Minciuna este un păcat” și încheind cu „Când eram de seama voastră, nu spuneam niciodată minciuni.” S-a lăsat o liniște de mormânt. Apoi, tocmai când credea că băieții l-au înțeles, unul dintre ei a oftat adânc și a spus: „În regulă, dați-i câinele predicatorului!” Lăsând gluma la o parte, hai să vedem împreună câteva riscuri la care te expui atunci când minți: 1) Trebuie să ții minte tot ce ai spus și memoria ta nu este atât de bună, așa că ai șanse să fii demascat. 2) Trebuie să trăiești în continuare cu tine însuți, știind că ai mințit și că asta contravine caracterului tău. Iar acesta este un lucru greu. 3) Când te hotărăști să te rogi, primul lucru care îți vine în minte este ultimul lucru despre care dorești să discuți cu Dumnezeu: minciunile tale. 4) Contrar credinței populare care spune că fructul interzis este dulce, să știi că este foarte amar. Biblia spune: „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele” (Proverbele 18:21). Iar tu va trebui să trăiești cu acest gust al minciunii în gură. Nu-i așa că ar fi mai bine să fii cinstit?