„Astfel credinţa vine în urma auzirii…” (Romani 10:17).

     Poate ai dubii în ce privește propriile tale abilități, dar să nu te îndoiești niciodată de abilitățile lui Dumnezeu – sau de promisiunile Sale și de dorința Sa de a le împlini. David a scris: „Ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale” (Psalmul 138:2). Singurul lucru din univers pe care Dumnezeu l-a așezat la nivelul Numelui Său este Cuvântul Său. Deci umple-ți mintea cu el, rostește-l zilnic și nu-l pune niciodată sub semnul întrebării. Îndoiala își are adesea originea în tendința noastră de a ne bizui pe forțele proprii. Încrederea în sine este un concept susținut cu „surle și trâmbițe” de societate; ea ne încurajează să ne bazăm pe propriile noastre competențe și abilități. Însă Biblia spune: „Cine se încrede în inima lui este un nebun…” (Proverbele 28:26). Se spune că versetul central al Bibliei este acesta: „Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om” (Psalmul 118:8). Așadar, încrede-te în Dumnezeu și în Cuvântul Său, nu în propria-ți persoană, sau în oricine altcineva. Te îndoiești de tine însuți și de propria ta valoare? Îți pui sub semnul întrebării abilitatea de a te ocupa de cariera ta? Îți pui la îndoială capacitatea de a stabili relații sănătoase? În ciuda faptului că a trăit cu Domnul Isus aproape trei ani și a auzit promisiunea Sa că va învia dintre cei morți, apostolul Toma a spus: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” (Ioan 20:25). I-a întors Domnul Isus spatele lui Toma, din cauza necredinței sale? Nu, El nu respinge niciodată o inimă sinceră, care se îndoiește! Domnul Isus S-a arătat în trup lui Toma și a pus capăt tuturor îndoielilor lui. Și pe măsură ce citești Cuvântul Său și cauți fața Sa, El va lămuri și îndoielile și slăbiciunile tale. Când vei înceta să mai trăiești în lumea „simțurilor” și vei învăța să „umbli prin credință,” îndoielile tale vor începe să dispară (vezi 2 Corinteni 5:7).