„Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre…” (1 Petru 5:7).

     Dacă ne gândim la confruntarea temerilor și îngrijorărilor noastre, avem două variante; să le aruncăm asupra Domnului, sau să le păstrăm și să încercăm să le gestionăm singuri. Când comuniștii au ajuns la putere în China, misionara Isobel Kuhn a fost obligată să plece din țară și să meargă pe jos, prin munții acoperiți de zăpadă, până în Burma. Părăsită la capătul pământului, fără bani și fără posibilitatea de a se întoarce acasă, ea își amintea: „Nici nu vă pot spune ce deznădejde și neliniște mă cuprinseseră!” Dar Isobel a luat două decizii importante. Ea scrie: „Primul lucru este să arunci frica. Singura frică pe care trebuie s-o întrețină un creștin este teama de păcat. Toate celelalte temeri vin de la Satan și sunt trimise să ne ducă la confuzie și să ne slăbească.” Așa că Isobel s-a rugat și s-a încrezut în Dumnezeu, respingând panica. Al doilea lucru, pe care l-a făcut ea, a fost să caute călăuzirea lui Dumnezeu pentru ce avea să facă – și în cele din urmă, a ajuns acasă teafără. Există o cale importantă spre izbândă: în loc să trăiești cu frică și să lași frica să prindă rădăcini, identific-o și confrunt-o, chiar în momentul în care devii conștient de ea. Apoi, adu fiecare frică în rugăciune și dă-I-o lui Dumnezeu, refuzând s-o iei înapoi, încrezător că El se va ocupa de ea în locul tău. Și nu face lucrul aceste numai cu o parte din fricile și îngrijorările tale, fă-o cu toate, așa cum te îndeamnă Scriptura: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” Nu vei fi niciodată cu adevărat liber de frică și de îngrijorare, dar prin harul lui Dumnezeu, te vei descurca mult mai bine decât în momentul de față.