„Ștergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul și pus într-un alt loc singur.” (Ioan 20:7)

     În vremurile biblice, dacă doreai să ai o piesă frumoasă de mobilier, alegeai pe cineva cu o reputație excelentă – un maestru tâmplar sau un dulgher. Dar acești tâmplari aveau un obicei interesant. Când tâmplarul își termina treaba, își dădea jos șorțul, îl împătura și-l așeza pe obiectul terminat, fapt ce însemna că munca s-a sfârșit. Cu această imagine în minte, citește următoarele: „În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştiu unde L-au pus.” Petru şi celălalt ucenic au ieşit, şi au plecat spre mormânt. Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru, şi a ajuns cel dintâi la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâșiile de pânză jos, dar n-a intrat. Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt, şi a văzut fâșiile de pânză jos. Iar ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur. Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut, şi a crezut. Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi” (Ioan 20:1-9). Să reținem cuvintele „ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul.” Așadar, Maestrul tâmplar Își încheiase munca. Mântuirea noastră a fost dusă la capăt. Nu trebuie să lucrezi ca să fii mântuit, ci trebuie doar să-ți pui încrederea în Hristos, iar păcatele tale vor fi iertate, și locul tău în ceruri asigurat. HRISTOS A ÎNVIAT!