„Bea, domnul meu… Și s-a grăbit… și i-a dat să bea.” (Geneza 24:18)

     Istoria Rebecăi ne învață un adevăr foarte important despre viață: când se ivesc ocaziile, asigură-te că ești gata să deschizi ușa. Rebeca nu s-a gândit la efortul necesar sau la timpul alocat pentru a adăpa cele 10 cămile însetate. Ea nu a spus: „N-am de gând să fac asta, nu scrie în fișa postului!” Ea a trăit după principiul: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10). Ea nu și-a elaborat o etică a muncii când a apărut Eliezer, ci o practica în fiecare zi. Și a venit momentul când lucrul acesta i-a adus o răsplată. Credincioșia în lucruri mici aduce mari răsplătiri. Dumnezeu este șeful tău; El se uită la atitudinea ta și la comportamentul tău în lucruri mărunte. Răsplătirile mărețe nu li se întâmplă celor care le așteaptă; ele izvorăsc din credincioșia față de lucrurile mărunte, din rutina zilnică și din slujirea care nu beneficiază de lumina reflectoarelor. Și mai putem observa ceva: Rebeca nu a citat din Tora și nu l-a întrebat pe Eliezer ce religie are. În loc să fie „super spirituală”, ea a decis să fie amabilă. Drept consecință, Rebeca i-a atras atenția lui Eliezer, i-a câștigat respectul și a ajuns în familia lui Avraam. Mai bine de atât, nu se putea! Când Rebeca l-a dus acasă pe Eliezer, ca să-i cunoască părinții, aceștia au dorit ca ea să aștepte zece zile până să-l cunoască pe Isaac. Așa era obiceiul. Însă Rebeca a spus: „Da, vreau!” (Geneza 24:58). Când Dumnezeu deschide ușa, nu amâna. Și nu spune: „Alții sunt mai calificați decât mine.” Dacă Dumnezeu te-a chemat, înseamnă că ești persoana potrivită, așa că treci peste fricile tale și mergi în direcția în care te conduce El.