„Când li se muia inima, le zâmbeam. Și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea”. (Iov 29:24)

     Un pastor care slujise vreme de 12 ani într-o biserică, povestea că avea obiceiul ca duminica dimineața, în timpul slujbei, să-i cheme pe copii în față chiar înainte de predică și apoi aceștia să meargă la „grupele de copii” care erau concepute special pentru ei. Copiii treceau pe lângă amvon și el le zâmbea fiecăruia în parte. Primea și el multe zâmbete. „Era unul dintre punctele culminante ale întâlnirii, pentru mine!” și-a amintit el. Însă, într-o duminică, se pare că a „ratat” un copil, și nu i-a zâmbit… O fetiță de 4 ani, cu părul creț, a fugit în sală și s-a aruncat în brațele mamei sale, suspinând de parcă cineva i-a frânt inima. După serviciu, pastorul s-a dus să vadă ce s-a întâmplat. Mama i-a explicat pastorului ceea ce i-a spus fetița: „I-am zâmbit lui Dumnezeu, dar El nu mi-a zâmbit înapoi!” Pastorul a reflectat o clipă la ceea ce auzise și a spus: „Pentru acea fetiță, eu am fost înlocuitorul lui Dumnezeu. Greșisem, când nu i-am zâmbit, și atunci lumea ei s-a întunecat!” Așa că, în timpul acestei zile, adoptă strategia zâmbetului. Poate vei spune: „Am mai multe necazuri decât Iov, deci nu am pentru ce să zâmbesc!” Iov a experimentat mai multe necazuri în câteva luni decât vom experimenta majoritatea dintre noi într-o viață. Dar deși era distrus, el și-a ridicat ochii spre alții. Deși era disperat, i-a încurajat. Cum a reușit? Bazându-se pe Dumnezeu! El spune (Iov 29:23-24): „Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară. Când li se muia inima, le zâmbeam. Și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea” Așadar, azi – zâmbește!