„Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios”. (Iov 9:27)

     Trebuie să recunoaștem că uneori viața este grea. Iar unii dintre noi au o viață chiar mai grea decât alții. De aceea Biblia spune că „plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui” (Eclesiastul 3:4). Dar ce se întâmplă dacă te plângi mereu? Cum poți atenua încordarea și vlăguirea pe care o produce vorbirea negativă cu tine însuți? Iată trei măsuri: 1) Reteaz-o de la rădăcină. Învață să recunoști sporovăiala lăuntrică negativă din clipa în care începe, și pune-i capăt imediat! Ia „drujba” dacă trebuie! Dacă crezi că te ajută, ridică mâinile în semn de „time-out” (pauză), ca un gest fizic. Și nu te opri aici! Înlocuiește gândurile negative cu versete biblice: „Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri” (Proverbele 21:23). 2) Ajustează-ți abordarea! Știi ce spune doctorul când îți face o injecție: „Vei simți o mică înțepătură!”, după care te împunge cu acul… Împrumută-i tehnica și diminuează efectul vorbirii negative – limitând-o la expresii care nu intimidează. De exemplu, cuvântul „imposibil” este ca un zid de cărămidă în comparație cu expresia „va fi nevoie de puțin efort.” Nu-i așa că preferi să abordezi un proiect „provocator” și nu unul „irealizabil”? 3) Fii tu însuți prietenul tău cel mai bun. Dacă folosești tonul vocii celui mai bun prieten al tău, el se va suprapune intenționat peste acel ton negativ asurzitor din lăuntrul tău. Vorbește cu tine însuți așa cum ai vorbi cu cel mai bun prieten al tău. Fă și tu ce a făcut David: Biblia spune că „David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui.” (1 Samuel 30:6). Resetează-ți gândirea! Reprogramează-ți gândurile. În Cuvântul lui Dumnezeu există putere. Așadar, tot ceea ce spune El despre tine, începe să spui și tu același lucru – și vei vedea cum viața ta se va schimba în bine!