Scutul este o armă defensivă din metal sau alt material cu care luptătorii din antichitate își apărau corpul de lovituri. Pe lângă armele de atac cu care ostașul lupta împotriva inamicului, avea și el nevoie să se apere de loviturile adversarului. Tot așa și noi, credincioșii, avem o luptă de dus; nu împotriva oamenilor ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac și împotriva duhurilor răutății, și Domnul ne cere că să ne înarmăm cu scutul credinței ca să putem ține piept în această luptă înverșunată. Pentru a înțelege acest fel de luptă, astăzi avem prilejul să privim împreună la următorul pasaj care se află în: 1 Ioan 5:1-7 1. Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut iubeşte şi pe cel născut din El. 2. Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui. 3. Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele, 4. pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră. 5. Cine este cel ce a biruit lumea dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? 6. El, Isus Hristos, este Cel ce a venit cu apă şi cu sânge; nu numai cu apă, ci cu apă şi cu sânge; şi Duhul este Cel ce mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul. 7. (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt.) Pasajul nostru începe așa: "Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu". Trăim într-o societate așa zis creștină, unde aparent toți cred că Isus este Fiul lui Dumnezeu care s-a întrupat și apoi a murit pe cruce. Dar aș dori să vedem la ce fel de credință se referă Sfânta Scriptură. Dumnezeu ne cere o formă de credință activă: "De aceea dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta" (2 Petru 1:5)."... credința dacă n-are fapte este moartă în ea însăși" (Iacov 2:17). Din aceste versete putem înțelege că faptele sunt exprimarea credinței noastre, de aceea Cuvântul Domnului ne spune "Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră" (Matei 3:8). Odată ce credința noastră trece de la forma pasivă la forma activă, de la o simplă afirmație la o trăire adevărată, Cuvântul Domnului ne spune că noi suntem născuți din Dumnezeu, nu din voia firii noastre, și că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea și ceea ce câștigă biruință asupra lumii este credința noastră. Când noi afirmăm credința în Dumnezeu ca fiind Fiul lui Dumnezeu, trebuie să ne răstignim vechiul nostru Eu și să spunem ce a spus apostolul Pavel: "Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine" (Galateni 2:20). Dacă dobândim o asemenea credință vie, Cuvântul Domnului ne spune că, cu acest scut al credinței vom putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. Te întreb ostașule: ești tu un luptător care biruiește lumea prin credință? În versetul 3 din pasajul nostru observăm că dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Deci daca unim cu credința noastră fapta, avem promisiunea că sufletul nostru este pe stâncă, și atunci când v-a veni furtuna în viața noastră v-om rămâne în picioare și "... nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru." De aceea este bine să ne întrebăm: sunt un credincios care păzește poruncile Domnului? De-a lungul prelegerii am observat importanța echipării noastre cu acest scut al credinței cu care putem stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. De aceea stimate ascultător, te rog in această zi să fii dispus să te pleci pe genunchi în odăița ta și să rogi ca Domnul să îți dea putere să biruiești lumea prin credință.