„Dar cine are… și își închide inima… cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?” (1 Ioan 3:17).

     Pe o scară de la 1 la 10, cât de des te gândești la nevoile altora, și încerci să vii în întâmpinarea lor? Înainte să răspunzi, amintește-ți următoarele cuvinte: „Cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?” Egoismul este definit ca fiind „starea de spirit în care ești preocupat în mod exagerat de propria-ți persoană.” Acum, Dumnezeu nu-ți cere să faci sacrificii pentru alții într-o așa măsură încât să-ți pui în pericol propria sănătate fizică și mentală, după care să-ți pară rău că ai făcut-o. Și nici nu Se așteaptă să împlinești toate nevoile care îți apar în cale. Dar Dumnezeu contestă atitudinea „mie ce-mi iese de aici?” a epocii noastre, în care mulțumirea de sine, dezvoltarea personală, iluminarea personală și imoralitatea sunt intens promovate. Egoismul are rădăcini adânci, dar este o întăritură pe care trebuie s-o zdrobești, dacă vrei să experimentezi pacea și bucuria care dau vieții sens. B.C. Forbes, fondatorul revistei Forbes, a afirmat: „N-am cunoscut niciun om, în poziții înalte sau smerite, care – apropiindu-se de sfârșitul vieții – să regrete că a făcut fapte bune. Dar cunosc cel puțin o persoană care a ajuns să fie bântuită de gândul că a dus o viață egoistă!” Apostolului Iacov îi datorăm aceste cuvinte (Iacov 2:15-17): „Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.” Așadar, gândește-te mai mult la alții!