„Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost…” (Psalmul 90:1).

     Chiar dacă israeliții erau poporul lui Dumnezeu, ei „pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate şi nu găseau nicio cetate unde să poată locui. Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei.” (Psalmul 107:4-5). Dacă te simți și tu la fel astăzi, probabil că sufletul tău are nevoie de „un loc de adăpost.” O casă unde să aibă pace, siguranță și hrană; un loc în care îți poți deșerta îngrijorările, oboseala și frustrările. Psalmistul David a spus: „Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!” (Psalmul 84:2). Dar iată vestea cea bună! Domnul Isus dorește să fie casa ta! El a spus: „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi” (Ioan 15:4). Îl poți trata ca pe un adăpost de urgență la care alergi la vreme de necaz, sau poți locui cu El. Tu spui: „Cum pot face din Domnul Isus „locul meu de adăpost?” Gândește-te puțin: dacă cineva ți-ar oferi în dar o casă frumoasă, ai accepta-o? Ai verifica să vezi dacă cel ce ți-o oferă este serios, ai analiza actele și apoi ți-ai face bagajele, te-ai muta și te-ai bucura de ea, nu-i așa? Domnul Isus este foarte serios când te invită să locuiești în El – a plătit cu sângele Lui pentru asta! Așa că printr-un act de credință, fă-ți bagajele și mută-te astăzi. Dumnezeu a zis: „Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite.” (Isaia 32:18). Hartley Coleridge (fiul vestitului poet romantic englez Samuel Taylor Coleridge) a așternut pe hârtie aceste cuvinte profunde despre credință: „Credința este o afirmare și un act care face ca adevărul etern să devină un fapt prezent”. Cuvântul rostit al lui Dumnezeu are putere! Așadar, când te trezești în fiecare dimineață, fă din primul verset din psalmul 90 declarația ta de credință: „Astăzi, Dumnezeu este locul meu de adăpost!”