„Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.” (Proverbele 15:26)

     Uneori le spunem altora, mai în glumă, mai în serios: „Încearcă să fii bun! Iar dacă nu poți fi bun, fii atent!” Cu alte cuvinte, dacă iei hotărârea să nu fii bun, măcar asigură-te că ești suficient de deștept ca să nu fii prins. Dar în realitate, lipsa noastră de bunătate nu este subiect de amuzament. Sau cum a spus-o Robert Fitch: „Epoca în care trăim este o epocă în care etica a ajuns să fie demodată. Moralitatea este înlocuită cu știința, este anulată de filosofie și desființată ca fiind emoțională din perspectiva psihologiei. Este înecată de compătimire, se evaporă în estetică și pălește în fața relativismului. Distincția morală dintre bine și rău este pur și simplu scăldată într-o emoție tristă prin care avem mai multă compasiune pentru ucigaș decât pentru cel ucis, pentru persoana care a comis adulter decât pentru cea trădată, și prin care ajungem practic să credem că partea cu adevărat vinovată – cea care într-un fel a cauzat toate acestea – este victimă, și nu autoarea crimei!” Aceste gânduri sunt menite să ne trezească la realitate, nu-i așa? Lucruri care odinioară erau considerate a fi albe sau negre, intră acum în categoria gri. Bunătatea care a fost dintotdeauna un standard universal este acum o chestiune de interpretare personală și de preferință. Și inflația de „personalități publice”, al căror comportament privat ne șochează, nu a dus nicidecum la o îmbunătățire a situației. Poate chiar acum te gândești: „Citesc/ascult acest devoțional în fiecare zi pentru a primi ceva care să mă ajute să mă simt bine, dar astăzi nu se întâmplă acest lucru!” Dar nu asta este ideea! Biblia spune că, pentru a te simți bine, trebuie să exersezi facerea de bine și calitatea de a fi bun – iar acestea te vor face să fii plăcut înaintea lui Dumnezeu!