Cei doi oameni (1)

                  Omul vechi și omul nou.

   Doi oameni care nu pot vețui împreună. Rădăcinile din care provin sunt diferite și natura lor este diferită. Fiecare au autoritate și dețin putere care vor conduce și vor influiența viața  omului care trăiește pe pământ. Sediul pentru ”omul vechi” este sufletul (mintea sentimentele și voința ). Sediul pentru ”omul nou” este duhul omului.”Omul vechi” este sufletescul, pământescul.”Omul nou” este duhovnicescul, natura dumnezeiască. În Eden omul a pierdut duhovnicescul, dumnezeiescul, natura lui Dumnezeu, gloria lui Dumnezeu. Omul a rămas un suflet gol de Dumnezeu. Însă după cum lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile date omului prin creație, tot ce a fost pus acolo în sufletul lui Adam, a rămas până astăzi. Omul fără Dumnezeu are înțelepciunea, inteligența... de a conduce, de a descoperi, de a face lucruri care le vedem cu ochii noștri. Omul trăiește în sufletesc, despărțit de natura dumnezeiască. Ce nu poate avea, este relația, părtășia cu Tata. Asta a fost ruptă în Eden. Relația cu Tata a pornit din Eden, a fost întreruptă prin neascultare și necredință, când omul a crezut pe satan și a respins pe Tata. Pentru că Dumnezeu nu pierde niciodată, la cruce relația a fost conectată, omul a fost iertat și reabilitat. Cine a fost iertat? Toți oamenii au fost iertați de păcatul trecut, prezent și viitor. Prin Hristos omul a primit salvarea și oricine poate intra în relație din nou cu Tata. Dar cum? Prin har și prin credință. Crucea face diferența. Viața ”omului vechi” s-a sfârșit la cruce.”Vechiul om” a fost răstignit, îngropat și mort pentru veci. Asta crede cel ce vrea mântuirea și relația cu Tata. Când Tata a văzut mortul, adică ”omul vechi” îngropat și mort, a văzut intrând în viață ”omul nou”, eu și tu, pe care l-a socotit drept, neprihănit, în Fiul Său, iar Isus a înviat, pentru că eu și cu tine am fost socotiți sfinți în El, în Hristos, fiindcă am crezut lucrarea Fiului de răscumpărare. Asta s-a întâmplat la cruce. Vom vedea lucrarea Fiului Isus Hristos, după cruce și cum ”omul nou” vrea să intre în relație cu sufletul ( minte, sentimente și voință ), prin Duhul Domnului, care a ocupat duhul omului și să continue restabilirea identități omului nou, în suflet, prin înnoirea minții, prin Duhul Domnului.

   Galateni 5:10.”Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți faptele firii pământești”. - Duhul cârmuiește ”omul nou”, îl învață, îl ajută, îl conduce ca să poată lua în stăpânire sufletul celui care a fost adus în relație cu Tata. Sufletul acesta în care ”omul vechii” și-a făcut voia dictată de cel rău, o viață de ani... acum trebuie curățit de rămășițele ”omului vechi”. La fel ca o grădină scot afară toate buruienile, lucrurile murdare și faptele lui, învățate în ani. Aici e vorba de a umbla cârmuiți de Duhul și nu vom împlini faptele firii vechi. Aici este un proces, în care am intrat. Cât de lung va fi atârnă de noi, cum ne hrănim mintea cu Cuvântul.

   Galateni 5:19-21.”Și faptele firii pământești (”omul vechi”) sunt: preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibarea și altele asemeni acestora. Vă spun că cei ce fac aceste, nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu”. Aceste sunt faptele omului vechi. Asta rodește el.

   Galateni 5:22.”Roada Duhului dimpotrivă este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, , bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor, împotriva acestor lucruri nu este lege.”Ziceam la început că sediul ”omului nou” este duhul nostru. Acolo locuiește și Duhul Domnului de la nașterea din nou. Acolo se formează roada Duhului, împreună cu duhul nostru și rodește nu faptele firii omului vechi, ci ”roada” Duhului Sfânt, roada care-l caracterizează pe ”omul nou”.

va urma