În tumultul vieții noastre la orizontul căreia se îngrămădesc nori tot mai întunecoși există un minunat privilegiu de care putem beneficia dacă dorim. Despre acest lucru ne-a scris apostolul Ioan: , , Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.” (Apocalipsa 3-20) Citind acest verset și încercând să-i pătrund înțelesul său măreț, îmi dau seama că Iisus nu ne-a părăsit și că prin Duhul Său bate la ușa inimii noastre. Aceste bătăi ale harului la ușa sufletului omenesc reprezintă faptul că în ciuda vremurilor umbrite de atâtea dificultăți pe care le străbatem, Hristos încă mai dorește să ne mântuiască din păcatele noastre.

Impresionantă este îndelunga răbdare a lui Hristos care face apel după apel la inimile noastre pline de răutate. Aici ne este descoperită universalitatea chemării lui Dumnezeu adresate neamului omenesc prin Hristos, dar este foarte interesant faptul că această chemare ni se adresează individual pentru că harul Său minunat atrage și încearcă să sensibilizeze inima omenească pentru a răspunde iubirii divine. Dumnezeu ne-a oferit tot cerul prin Hristos, de aceea apostolul Pavel ne-a scris: , , Voi aveți totul deplin în El... ” (Coloseni 2-10)

Dar în procesul mântuirii există o parte a omului pe care Dumnezeu nu o va face în locul nostru. În versetul din Apocalipsa 3-20 ni se spune foarte clar: , , Dacă aude cineva glasul meu... ” În lumea în care trăim se aud atât de multe voci, de exemplu timp de doi ani de zile am tot auzit cu toții glasul plandemiei care ne-a îngrozit, iar în ultimele șapte luni s-a auzit tot mai mult glasul războiului. Ba mai mult de atât se aud voci ce prevestesc un mare dezastru economic ce ne va arunca în sărăcie. De asemenea, se aude tot mai clar vocea neomarxismului progresist ce ne promite o utopică fericire dacă vom renunța la valorile iudeo-creștine, apoi mai sunt atâtea alte voci ademenitoare ce ne cheamă pe cărările păcatului. În tot acest amalgam de voci se aude și vocea lui Iisus, însă drama noastră este că nu întotdeauna reușim să discernem vocea Sa.

Este foarte important să știm că Dumnezeu ne vorbește și astăzi dorind să ne scoată din tot acest labirint întortocheat de voci în care ne trăim viața. Dumnezeu ne vorbește pe diferite căi: prin Cuvântul Său, prin natură, pe linia gândurilor la nivelul conștiinței noastre și prin intermediul anumitor oameni. El se poate adresa oricărui om într-un mod prin care acesta să-L înțeleagă, de aceea este minunat faptul că Dumnezeul ce a creat universul ce ne fascinează și nedumerește se pleacă până la inima celui mai umil dintre oameni pentru ai vorbi despre iubirea de la Golgota. Dacă reușim să discernem glasul divin din tot acest tumult de voci ce ne înconjoară apare o altă problemă și anume, a deschide ușa sufletului sau a o închide și mai bine în fața apelurilor harului salvator.

De obicei la problemele noastre dorim soluții imediate și mai ales dorim ca partea materială a vieții noastre să fie cât mai prosperă. Dar cine mai dorește astăzi o împărăție a harului în inima sa? De aceea mulți oameni resping invitația la mântuire și nu doresc să aibă de-a face cu lucrurile spirituale. Se pare că mai atractive sunt plăcerile de o clipă ale păcatului pentru că sunt aici și acum la îndemâna oricui. De ce să-L contemplăm pe Iisus ca Om și Dumnezeu pentru a fi transformați, când putem să ne dedăm la atâtea păcate degradante? Societatea umană se coboară tot mai mult din punct de vedere moral și spiritual și de aici toate nenorocirile ce ne lovesc ca o consecință a alegerilor ce le facem. Tot ceea ce se dorește astăzi este să ne trăim viața cât mai departe de Dumnezeu ca și cum noi am putea fi fericiți în altă parte decât în comuniunea cu El.

Pentru cei ce vom deschide ușa sufletelor noastre, privilegiul este foarte mare pentru că în inimile noastre păcătoase, înfricoșate de toată duritatea acestor vremuri va intra prin Duhul Său Hristos, este un lucru ce depășește puterea noastră de înțelegere. În inimile noastre nu trebuie să locuiască demonii și nici groaza de viitor, ci Hristos ce aduce liniște sufletească și speranța într-un viitor edenic. Lucrarea mântuirii nu este o utopie precum cred unii ci o lucrare pe care Dumnezeu o înfăptuiește cu fiecare om în parte ce se lasă educat pentru împărăția Sa.

Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă a deschide ușa inimii noastre și ai permite lui Dumnezeu să pătrundă în forul nostru interior, am să mă folosesc de un alt verset biblic: , , Drept răspuns Iisus i-a zis: , , Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.” (Evanghelia după Ioan 14-23) Prezența divină în inimile noastre este un măreț privilegiu de care putem beneficia dacă dorim. În final versetul din cartea Apocalipsei ne spune: , , ... voi cina cu el, și el cu Mine.” Cei ce îl vor primi pe Iisus vor cina cu El, asta înseamnă comuniunea cea mai deosebită și tainică ce se desfășoară între un om și Dumnezeu, iar o astfel de comuniune cultivată astăzi va avea ca rod viața veșnică.

, , Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” ne spun Scripturile. Deci în tumultul de voci prin care ne ducem existența se aude și vocea lui Dumnezeu, oare vom reuși să o discernem? Profetul Ilie atunci când se simțea înfricoșat, abandonat, și dorea să moară a avut parte de o revelație deosebită. Pe munte unde era el, a venit un vânt tare și puternic ce despica munții și sfărma stâncile, după vânt a venit un cutremur de pământ și după cutremurul de pământ a venit un foc, raportul biblic ne spune că în toate aceste manifestări Dumnezeu nu era prezent. Însă după foc a venit un susur blând și subțire și Ilie a înțeles că acolo era Dumnezeu care apoi i-a vorbit. Și nouă astăzi Dumnezeu prin intermediul Sfintelor Scripturi ne vorbește arătându-ne calea cea bună pe care trebuie să o urmăm. Fericiți și binecuvântați vor fi toți acei ce vor păși pe calea mântuirii.