„…Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isaia 43:25)

     Dumnezeu spune în Cuvântul Său: „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbeşte tu însuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea.” (Isaia 43:25-26) Dacă ai ajuns să te condamni, pentru că ai impresia că păcatele tale sunt prea mari ca să meriți harul lui Dumnezeu, citește din nou aceste versete cu atenție. De ce a spus Dumnezeu că îți va ierta păcatele? „Pentru Mine…” Ce ar trebui să faci tu? „Vorbește tu însuți ca să-ți scoți dreptatea.” De ce îți este atât de greu să accepți iertarea lui Dumnezeu? 1) Pentru că în unele cazuri avem impresia că vom secera ceea ce am semănat; 2) Pentru că am condamnat pe altcineva exact pentru ce am făcut noi înșine; 3) Pentru că avem impresia că lui Dumnezeu Îi face plăcere să ne vadă cum ne îndoim în bătaia vântului, așa că ar trebui să ne gândim de două ori înainte de-a comite același păcat; 4) Pentru că, în copilărie, când nu ascultam de părinți, ei ne privau de anumite privilegii până când dovedeam că suntem ascultători; 5) Pentru că avem impresia că trebuie să merităm harul lui Dumnezeu! Dar când refuzi să te ierți, implicit crezi că fărădelegile tale sunt dincolo de posibilitățile harului lui Dumnezeu. Și acesta e un păcat și mai mare – mândria! Și încă un aspect: când ai mereu „probleme” cu alții, e posibil să cauți pe cineva care să te ofenseze. În felul acesta, poți arăta ce persoană rea este celălalt și poți avea o părere mai bună despre tine însuți. Dar când adopți o atitudine smerită, și te străduiești să te ierți – pentru că știi că Dumnezeu te-a reabilitat – e mai ușor și să ierți greșelile altora!