„Isus… a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.” (Luca 6:12)

     Unul dintre pericolele implicării în lucrarea lui Dumnezeu este că pot să treacă săptămâni sau chiar luni fără să te rogi. Într-un sondaj efectuat pe o mie de pastori, jumătate dintre ei au recunoscut că au avut lungi perioade de timp în care nu s-au rugat! Ei nu aveau o viață personală de rugăciune în afara slujirii pe care o făceau în biserică. În mod uimitor, ei au avut predici întregi despre acest subiect, și cu toate acestea ei nu o practicau. Îți sună cunoscut? Domnul Isus Se trezea înainte de zorii zilei și petrecea ore întregi în rugăciune. El S-a rugat chiar și toată noaptea. Și lucrul acesta s-a văzut! Succesul Său incredibil a decurs din relația profundă pe care o avea cu Tatăl Său. Dacă-mi permiteți un jargon contabil, în fiecare dimineață El făcea depozite, pentru ca pe parcursul zilei să poată face retrageri. Un învățător biblic scria: „Am trecut de la munca și lupta de a mă ruga cinci minute odată la câteva zile, la plăcerea – și de fapt, nevoia și dorința – de a-mi începe ziua cu rugăciune, apoi la rugăciunea pe parcursul zilei, pe măsură ce inima mea se deschidea… și în final, încheindu-mi ziua comunicând cu Domnul în timp ce adormeam. Am trecut de la o viață de rugăciune sporadică, neregulată, la momente pline și regulate de rugăciune, disciplinat fără a fi legalist. Dacă odinioară credeam că-mi împlinesc o obligație față de Dumnezeu rugându-mă, acum îmi dau seama că nu pot supraviețui nici măcar o zi (și să fiu mulțumit), dacă nu mă rog. Îmi dau seama că rugăciunea este un mare privilegiu, nu o datorie. Nu mă mai apropii de Dumnezeu cu teamă, întrebându-mă dacă mă aude și dacă îmi va trimite un răspuns la rugăciune. Acum, mă apropii de El cu îndrăzneală, așa cum mă învață Cuvântul Său – și cu mari speranțe!” Așadar, petrece timp cu Dumnezeu în rugăciune!