„Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă…” (Romani 14:1)

     Vorbim și azi despre blândețe; în al doilea rând, dovedești blândețe când ești binevoitor, și nu critic, atunci când cineva te supără sau te dezamăgește. Și să știi că Dumnezeu așteaptă asta de la tine! Biblia spune: „Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.” (Galateni 6:1) S-ar putea să spui: „Ispitit, în ce fel?” Ispitit să devii critic, sau „mai sfânt decât sfinții”… Este o reacție greșită, pentru că Biblia ne spune să primim „bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă…” În loc să-i critici greșelile, ești chemat să-l ajuți să-și întărească credința. Practic, te expui atacurilor lui Satan, în propriile tale domenii de slăbiciune, când începi să emiți judecăți referitoare la cineva. Care este reacția ta față de oameni, atunci când viața lor s-a dat peste cap? Spui cuvinte precum: „Ți-am spus eu!”, „Am știut că se va întâmpla așa!”, „Așa-ți trebuie!” sau „Cum ai putut fi așa nesăbuit?!”? Domnul Isus nu a făcut așa ceva! Reacția Lui față de femeia prinsă în adulter a fost plină de compasiune și sensibilitate. A apărat-o în public și i-a restaurat viața privată. A fost binevoitor, nu critic. De ce trebuie să te străduiești să nu fi critic? Pentru că acesta este modul în care S-a purtat Hristos cu tine! „Primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.” (Romani 15:7) Dumnezeu îți suportă multe, nu-i așa? Păi, așa cum El îți suportă lipsa ta de consistență și slăbiciunile tale, și tu poți învăța să rabzi greșelile altora. Ori de câte ori ești ispitit să judeci pe cineva, oprește-te și adu-ți aminte cât de mult te-a iertat Dumnezeu. Cu cât recunoști mai mult harul lui Dumnezeu față de tine, cu atât mai plin de har vei fi față de alții!