„V-aş mângâia cu gura…” (Iov 16:5)

     Chiar dacă o intervenție chirurgicală reușește, pacientul poartă încă o vreme în corpul său răni care produc dureri și disconfort. La fel este și în viață. Unii oamenii din jurul tău poartă o mască a succesului, dar în interior ei duc răni despre care nu sunt în stare să vorbească. Comediantul Jonathan Winters declara, într-un interviu, că viața sa a fost marcată de lucrurile crude pe care i le-au spus părinții, în copilărie. „Nu sunt un plângăcios, însă îmi amintesc acele vorbe aproape integral – cu multă durere.” Tatăl său îi spusese chiar: „Ești cel mai prost copil pe care îl cunosc!” Când s-a înrolat în Marină și a fost trimis în Pacificul de Sud, în cel de-al Doilea Război Mondial, nu a primit niciun sprijin din partea mamei sale. Iar când s-a întors acasă, a descoperit că ea înstrăinase toate lucrurile lui personale pe care le depozitase în pod. Și pentru că el s-a supărat foarte tare, reacția mamei sale i-a pus capac: „De unde era să știm că vei supraviețui?” Ulterior, Winters a devenit unul dintre cei mai populari animatori și comedianți din lume, însă cicatricea emoțională a rămas. Înțelege așadar că vorbele tale pot provoca răni, sau pot aduce vindecare! Ele pot inspira pe cineva sau îi pot întări sentimentul de eșec și de lipsă de valoare. Patriarhul Iov, care a suferit pierderi mai mari decât vom cunoaște cei mai mulți dintre noi vreodată, a spus la un moment dat prietenilor săi: „V-aş mângâia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea…” (Iov 16:5) Cum poți ajuta pe cineva care suferă? Oferindu-i opinia ta? Nu, ci oferindu-i singura opinie care contează: a lui Dumnezeu! Și iată ce a spus El (Ieremia 31:3): „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!”