„Du-te şi spune poporului acestuia…” (Isaia 6:9)

     Când ești implicat în lucrarea lui Dumnezeu, este foarte ușor să-ți pierzi echilibrul și să ajungi să-ți placă lucrarea Domnului mai mult decât Domnul lucrării. Domnul Isus i-a chemat pe ucenici la El; apoi i-a trimis de la El în lume. Puterea de care ai nevoie pentru a reuși în misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, vine din timpul petrecut cu Domnul, nu cu oamenii. Într-o zi, Domnul Isus i-a luat pe trei dintre ucenicii Săi și i-a dus pe Muntele Schimbării la față. „El S-a schimbat la față înaintea lor; fața Lui a strălucit ca soarele… Şi iată că li s-a arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.” (Matei 17:2-3) Petru a fost încântat și uimit de această experiență și a spus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe…” (Matei 17:4). Petru a vrut să rămână acolo, dar Dumnezeu a vorbit din ceruri și a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit… de El să ascultaţi!” (Matei 17:5) După această experiență, Domnul Isus a coborât cu ucenicii de pe munte și au început să-i slujească pe cei nevoiași. Este bine să ai „experiențe pe munte”, cu Dumnezeu, dar nu poți rămâne acolo. La poalele muntelui există o lucrare de făcut, și noi am fost chemați s-o împlinim. Trebuie să existe un echilibru între asimilare și dăruire. O dată pe an, marele preot intra în Sfânta Sfintelor și avea privilegiul de a vedea slava lui Dumnezeu. Ce onoare! Dar restul anului, el stătea afară, slujind poporul. După o întâlnire cu Dumnezeu, în timpul căreia toată clădirea s-a cutremurat, profetul Isaia a strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut…” (Isaia 6:5). Atunci, Dumnezeu i-a atins gura cu un cărbune încins de pe altar și i-a spus: „Du-te şi spune poporului acestuia…” (Isaia 6:9). Înțelegi ideea? În prezența lui Dumnezeu, te încarci spiritual – și așa vei putea să spui și altora!