Umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună întrucît firea pământească o făcea fără putere, dar roada Duhului este caracterul lui Cristos reflectat în fiecare din copii Lui. Această oglindire a Domnului Isus în viețile noastre nu izvorăște din noi, ci este o consecință naturală a Duhului, la fel de naturală ca rodirea merelor pentru măr, sau măslinelor pentru măslin. Iată ce ne spune Biblia despre aceste roade: Galateni 5:23 23 Împotriva acestor lucruri nu este lege. Biblia ne spune că dacă suntem călăuziți de Duhul nu mai suntem sub Lege. Deci dacă nu mai suntem sub Lege putem păcătui în voie? Nicidecum, căci păcatul nu va mai stăpâni asupra noastră, pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har. În primul rând, prin Lege vine deplina cunoștință a păcatului iar în al doilea rând, Legea aduce mânie căci toți am păcătuit, ba încă Legea a venit pentru ca să se înmulțească greșeala, însă, pe noi, care eram morţi în greșelile noastre și în firea noastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu ne-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greșelile. A șters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră și ne era potrivnic, și l-a nimicit pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile și stăpânirile și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce. La Golgota, El ne-a izbăvit de puterea întunericului, El ne-a eliberat din robia păcatului care subjuga firea noastră pământească, dar acum prin Isus noi am fost făcuți părtași firii Dumnezeiești. Acum, întrucât ne-am dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui, să ne îmbrăcăm cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștința Celui ce l-a făcut. Acum, odată morți față de păcat, noi trăim pentru Dumnezeu, căci Cristos trăiește în noi. Odată născuți din nou, noi nu mai suntem sub Lege, adică nu mai suntem acuzați de ea, deoarece prin Duhul noi împlinim Legea, căci nu mai împlinim poftele firii pământești. De aceea prima roadă a Duhului este dragostea, căci dragostea este împlinirea Legii și scopul final a acesteia. Noi am fost creați să îl iubim pe Dumnezeu și să fim iubiți de El, dar păcatul a stricat această relație, de aceea Domnul Isus a venit să ne învețe să iubim, căci porunca cea mai mare este a-L iubi pe Dumnezeu cu toată ființa, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți. Dragostea este deci împlinirea Legii, iar odată ce învățăm a iubi, nu rămâne nici o Lege să ne stea împotrivă. Fiindcă Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, că a comis cea mai mare nedreptate vreodată, l-a pedepsit pe singurul Său Fiu în locul meu și al tău, căci dragostea Lui de oameni a fost ceea ce la făcut să facă aceasta. Dragostea nu caută folosul său, deci a iubi înseamnă a se jertfi, și împotriva acestor lucruri nu este Lege.