„Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.” (Proverbele 25:28)

     Încercările, oamenii dezagreabili și împrejurările frustrante sunt supărătoare, iar vestea rea este că ele nu vor dispărea niciodată. Cu toate acestea, vestea bună este că ele nu sunt problema ta! În realitate, nu ceea ce ți se întâmplă îți determină starea de spirit, ci ceea ce se întâmplă în tine! Noi ne imaginăm că viața s-ar schimba imediat în bine, dacă am putea schimba oamenii și circumstanțele… dar vor exista întotdeauna oameni și circumstanțe noi cărora va trebui să le facem față, nu? Solomon a avut dreptate; nu este important să controlăm lumea din afară, ci lumea lăuntrică. Haideți să vedem ce vrea să ne spună în versetul „Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.” Cu alte cuvinte, e vorba despre o cetate fără apărare, expusă oricărui atac. Singurul mod de a-ți garanta securitatea este să uiți de dorința de a controla oamenii și lucrurile, și să te concentrezi pe păstrarea zidurilor de apărare. „Dar oamenii și circumstanțele mă pot face să mă simt incomod și vulnerabil,” spui tu. Biblia ne spune că „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” (1 Petru 5:5). De fapt, recunoașterea propriilor noastre metehne este pasul numărul unu, în călătoria noastră spre desăvârșire. Pasul numărul doi este acceptarea faptului că numai Dumnezeu ne poate da puterea stăpânirii de sine (vezi Filipeni 2:13). Pasul numărul trei constă în înțelegerea faptului că stăpânirea de sine nu vine printr-o strângere din dinți; este un produs al Duhului Sfânt – o roadă a Duhului (vezi Galateni 5:22-23). Când ne supunem Duhului lui Dumnezeu care locuiește în noi, El ne va întări zidurile și ne va da putere să rezistăm în fața dușmanului!